Rătăcesc printre umbre, încerc să găsesc lumina. Prin ceaţa densă mă avânt spre o ieşire. Mă mişc uşor, te strig, nu mă auzi. Sunt aici, lângă o umbră însângerată. O vezi? Ne vezi? Auzi sunetul acesta? O pasăre plânge de durere. Lacrima ei roşie cade pe obrazul meu. Îl colorează, îl încălzeşte, îl mângâie, îl devorează, distrugându-l... Mă supără...
Pasărea moare. O , biată fiinţă!
Alerg. Unde ? Nu ştiu. Mă pierd în noapte, un gol imens îmi străbate sufletul măcinat de suferinţă.
Mă doare.
Mă uit în jur, nimic. Liniştea e străpunsă de respiraţia mea exagerată, inima e gata, gata să-mi spargă pieptul. Cad la pamant doborâtă de vântul brutal şi ploaia parcă revoltată de propria-mi existenţă zdruncinată. Chiar vreţi să mor? Încep să vreau şi eu.
- E lumea ta, luptă pentru ea.
Vocea sinistră îmi alină sufletul, îmi mângâie mintea, dar mă face să pierd controlul asupra corpului meu.
~~
Lumina puternică o orbi, făcând-o să-şi ducă mana fragilă la ochi. Corpul ei fără vlagă execută ordinul cu greutate. Înlemni cand văzu mai bine unde se află. Prezenţa bărbatului îmbrăcat într-un halat alb, imaculat, o tulbura. Acesta o examina zâmbind. Uimirea se citea pe faţa ei. Nu murise. De ce nu murise?
CITEȘTI
Creatorem
Fantasy"- Lumea mea... Lumea mea... A mea! ţipă fata vizibil afectată, privind cu ură tot ce o înconjoară. Barbatul din faţa ei era tulburat, dar după o clipă îşi reluă privirea calmă şi rece. Întinse mâna după nişte hârtii şi citi câteva cuvinte, dând di...
