Nu stiu ce sa fac sa schimb viitorul? Sau sa-l las asa??!?!
Deci,m-am decis o sa-l schimb! O sa-i opresc sa se duca in casa aia! Zic eu in gând.
Eram in masină, voiam sa alegem locul unde vrem sa mergem. Fetele spuneau ca vor sa meargă in casă aia de groază!(dar acum ca ma gândesc....vreau sa aflu cine sunt nenorociți care violează fete....si cine e omul ăla care seamănă exact cu Sam). Totul ia o întorsătură!
Eu de data asta m-am revoltat! Adica....am vrut.....dar ceva ma ţinea pe corzile vocale si singurul lucru pe care il puteam spune erau cuvintele pe care le.am spus in momentul acela! What?!? Ce naiba?!? Zic eu in gând. Dar ce sa fac.....Doamne! Te rog ajută-mă! Nu stiu ce sa fac....si am doar o săptămână..... o sa treaca repede....
M-am decis, într -un fel sau altul,vreau sa aflu!!
Dar totul se intampla la fel...nu puteam sa îmi schimb cuvintele din gură....la un moment dat am hotărât sa merg in cimitir...poate bunica ma auzea...
Ajunsă in cimitir am inceput sa strig de nebuna :"Bunico!!eu sunt, Emma!!raspunde daca ma auzi!!
Nu ma auzea nimeni...m-am pus pe un sicriu si am început sa plâng (😭😭😭😭😭😭) după care am vrut sa-mi susțin capul cu mâinile dar....ceva sa întâmplat. ...capul meu a trecut prin mâini. ...apoi m-am uitat in sus si am vazut o lumina albă! Era un înger! Mi-a spus sa sun din acest clopoțel când vreau sa devin iar om...Si fantomă. Eu i-am mulțumit! Si el a plecat. Aud o voce care spune: "What? Ce sa întâmplat ?" Si eu ma întorc si o vad pe bunica stand in fața mea! Am strâns-o in brațe după care am inceput pregătirile pentru a o ajuta pe ea cât si pe bunicul sa-si găsească pacea. Când s-a facut seară am primit de la bunica o baghetă cu care putem muta orice lucru. Bunica ma condus acasă. Eu când am ajuns am sunat din clopoțel si am revenit. Sam era in casă asteptandu-mă. El ca si părinții mei era îngrijorat. De ce? Buna întrebare. ..
A
jungând acasă, parcă ceva era ciudat...simțeam ceva care nu era la locul lui....i am spus mamei dar nu ma ascultat. Ciudat. ...pentru ca mama are mereu incredere in mine... Si ma crede mereu. Nu stiu ce sa întâmplat dar e ciudat. Am hotărât sa îi spun bunici mâine. Urc scările încet, Sam vine după mine si ma cuprinde in brațe...după care mă sărută si mă întreabă de ce sunt supărată...
Oare de ce?! Pentru ca acum o lună eram un copil normal si acum vreau doar sa mor! Zic eu in gand.
