Miezul Noptii

7

Rose se priveste in oglinda, parca nevenindu-i sa creada ca ea este acea persoana. Era imbracata intr-o rochie de seara rosie ca focul, cu cristale pe partea stanga(la media). Arata pur si simplu ca o printesa. 

Se aude o bataie usoara, apoi usa se deschide, pe ea intrand Dark, intr-un costum negru. O ia usor de mana si coboara cu ea la parter, urmand sa se indrepte spre masina. 

-Banuiesc ca nu mai este nevoie ce se intampla daca incerci ceva necugetat, nu?? spune cu arongata Dark.

-Nu o sa incerc nimic! spune Rose cu putere in glas, paeca incercand sa se convinga pe sine ca nu o va aface.

Trr, Trrr 

-Cred ca am fost destul de clar cand am spus ca nu vreau sa fiu deranjat! spune enervat, Dark, la telefon.

-...

-Vin acum. zice si intoarce masina, pornind inspre padure. Nu mai putem iesi in seara asta, papusa! se adreseaza acum lui Rose

-Uf, intai imi spui sa ma imbrac lejer, apoi imi aduci o rochie cu diamante si acum  imi spui ca nu mai iesim! spune Rose suparata ca mai poate iesi.

-Nu ti se pare ca ti-ai cam luat-o in cap? Cred ca ar trebui sa te pedepsesc! Zice Dark cu o privire demonica

-Gata, tac! zice Rose cu teama in glas si se face micuta in scaunul ei.

Dark si Rose ajung la depozitul care ii starnesc amintire neplacute ei. Intra in el, Dark primul, apoi Rose in spatele lui. Intra intr-o camera urat mirositoare si intunecoasa. Acolo, legat de un scaun sta  Aryan, omul care l-a tradat pe Dark in ziua in care ea a ajuns aici. Avea capul spart si tricoul sfasiat, putandu-se vedeau ranile lui. Dark arunca cu apa in Aryan, el trezindu-se deoarece era extenuat, asta adormindu-l. 

-Ai ceva de spus in apararea ta? Ii zice Dark cu ura in glas

-pericolul e aproape! Fi cu ochii in patru! Apoi incepe sa rada macabru

Atunci Dark isi scoate pistolul si il impusca mortal in cap. Rose scoate un tipat ascutit, incepand sa tremure de frica. Cade in genunchii si fractiunii din perioada cand fugise de acasa dintr-o prostie care a aproape a omorat-o ii apar in fata ochilor.

Flashback

"-Aaaaaa! Se aude glasul micutei Rose in padurea in care se afla. Tocmai ce fusese martora unei crime teribile. Monstrii isi intorc mecanic capetele spre ea si ranjesc de parca ar fi stiut ca ea se afla acolo. Incep sa mearga spre ea. Atunci se ridica din tufisurile in care statea ascunsa si fuge. Fuge cat o tin picioarele. Nu stia incotro.... Stia doar ca trebuie sa isi salveze viata. Spinii de la tufise ii zgariau  bratele si piciorusele.  Se audeau animalele . Se auzem monstrii cum rad. Rose se impiedica si se rostoleste intr-o vale. Incerce sa se ridice , dar nu mai are suficienta forta. Incearca sa isi stapaneasca suspinele . Se auzeau pasii calcand peste frunze. Rose stia ca ei erau aproape. Norocul ei era ca trecuse printr-un tufis, oprindu-se dupa el. Acei monstrii ingrozitori trec prin fata ei, neobservand-o. Rose respire usurata, ca mai apoi sa cada intr-un abis intunecat."