// Domnul Horan //

Capitolul 1

O nouă zi în Londra. Prima zi din clasa a XI-a.

Mă ridic ca arsă din pat și îmi fac rutina mea zilnică. Mă poziționez în fața dulapului meu și,ca deobicei,stau vreo 5 minute gândindu-mă la ce ținută să abordez. Într-un final,îmi aleg o cămașă neagră,blugii mei skinny negri și optez pentru o pereche de teniși albi.

Cobor scările spre bucătărie unde o văd pe minunata mea mamă gătind clătite așa cum numai ea știe.

-Bună dimineața scumpo! Cum ai dormit?

-Păi,lăsând la o parte momentul în care cineva și anume Mark mi-a pus alarma să sune la 3 dimineața,pot spune că minunat.

Dintr-o dată,camera se umple de cel mai colorat râs. Mda,este fratele meu Mark. Mereu îmi face zile negre fiind mai mare ca mine cu 2 ani.

-A fost tare faza asta,recunoaște!

-Aș recunoaște,dacă aș fi tâmpită! Ceea ce tu ești,doar că trebuie să-l pui la masculin!

Mama se uită cu o privirea ucigătoare și atunci îmi închid gura. Mănânc o clătită și după ce-l conving pe ,,minunatul'' meu frate să mă ducă cu mașina,pornim spre liceu!

-Nu vin să te iau,am treabă în oraș.

-Nu-mi pasă. Oricum mergeam la Sarah. Ți-am spus de ieri!

-Aha,bine. Pa!

-Mda,mă rog!

Pășesc spre poarta liceului unde sunt întâmpinată de gașca mea.

-Susan,draga mea!

-Sarah! Ce faci?

-Te așteptam. Hai,avem istorie și am auzit că avem un prof nou!

-Altul de care să-mi bat joc?! Ziua asta este din ce în ce mai bună.

Pornim spre clasă și mă așez în ultima bancă alături de..ugh..Zayn. Este cel mai imbecil,nesimțit și prost băiat din liceu. Se crede bad boy,dar defapt îi un stupid boy!

-Bună,păpușă. Ce-i cu fața aia?

-Hmm,poate nu te-ai uitat în oglindă azi dimineață deoarece îmi faci greață.

-Păpușa Barbie are tupeu cu Ken al ei?!

-Tu..Ken? În visele tale.

Îi închid gura de tot și își face apariția în clasă un băiat blond,cu ochii de culoarea oceanului și un corp bine făcut. Noul profesor,hă?! Va fi distractiv!

-Bună ziua,clasă! Eu sunt Niall Horan,noul vostru profesor de istorie. Acum,vreau să vă prezentați pe rând.

Oho,să înceapă petrecerea.

-Domnișoară,cum vă numiți?

-Susan Adams. Vreo problemă? Văd că vă holbați.

-Domnișoară,ce-i cu acest tupeu?

-Un dar de la mama mea!

-V-aș ruga să nu-mi vorbiți așa deoarece vă sunt superior!

Oho...acum m-am enervat...îl iau de cravată și îl trag spre mine...

-Ascultă Horan. Tu nu-mi ești superior și nimeni altcineva. După cum știi,avem aceleași drepturi și suntem oameni. Așa că,te las acum să-ți faci ora,deoarece chiar nu mai vreau să-ți văd fața aia...De acum,mă poți pune în stadiul de corijență deoarece ora ta dispare definitiv din orarul meu cât timp tu ești profesor! La revedere,Horan!

Ies din clasă rânjind mândră și mă duc la cafenea. Ugh...îl urăsc pe Niall Horan...mda,cred că v-am cam lăsat în ceață...sunt bad girl...cea mai de temut fată din liceu. Până și directoarei îi este frică de mine,dar asta sunt eu. Am devenit așa după ce tatăl meu m-a părăsit. Nu voi uita niciodată ziua aia!

Simt cum ceva cald îmi mângâie obrazul și s-a dovedit a fi o lacrimă. Chiar dacă sunt rea,nu înseamnă că n-am sentimente. Sunt sensibilă când mă gândesc la el,dar...nimeni nu va afla asta!

În cafenea își face prezența Mark. Vine spre mine îngrijorat. Wow,este prima dată când îl văd așa.

-Susan Marie Adams! Ce cauți aici și de ce nu ești la școală?

-Te comporți ca mama. Și,care-i problema ta?

-Pentru că îmi pasă,Susan! Uite,știu că nu prea ne înțelegem dar asta nu înseamnă că te urăsc și știi și tu asta! Acum,te rog,spune-mi motivul plecării de acolo!

Îi povestesc tot iar el se ridică șocat de la locul lui!

-Ce..ai..făcut?

....................

To be continued