Bună, eu sunt Laila.. Si probabil viata mea nu are sens (da, asta e modul meu de gandire :/ ) locuiesc intr-un oras mic, a carui nume nu e important sa fie spus, pentru ca stiu ca il veti uita in scurt timp. Am 14 ani, un frate enervant si niste parinti prea ocupati sa isi dea seama ca exist •ce stupid Laila, ai inceput sa te plangi•
În fine, da, păi..asta sunt eu :)) bine, eu si vocile din capul meu •bunăăă•
Si asta e clasa a 8-a, o urasc, deja..nici nu inteleg, de ce am nevoie de asa ceva? Stau toata ziua in banca si tutui niste notiuni irelevante, m-as lasa de asta dar am nevoie de toate povestile profesorilor si toate tampeniile astea sa trec clasa.
Well, imi pastrez gandurile in timp ce ma imbrac si aranjez parul in cea mai mare graba, pentru ca deja am intarziat.
Alerg in drum spre cea mai buna prietena a mea, Kataline, si simt ca lesin, bun, deci anul asta ma voi apuca serios de sport •asa spui mereu Laila•
- Oh, mai taci!
In timp ce vorbesc singura babele din fata blocului se uita la mine, asta e lucrul pe care il urasc cel mai mult aici.
Nu peste mult timp ajunge si Kataline, si daaamn, arata super adica daca as fii lesbi asa ca ea, cu siguranta as fii cu ea :)))
Ma ia de mana si mergem spre scoala (bff goals).
Ajungem si deja ma apuca raul, nu pot sa cred, nu credeam ca vor fii atatia ciudati in prima zi..puteau sa doarma, sau sa faca altceva •sau puteai tu sa stai acasa• ok, 1-0 pentru vocile din capul meu.
Dupa vreo doua ore in care directorul tinea sa ne povesteasca tampenii despre liceul din orasul meu, bla bla blaaa, ne-am indreptat spre sala de clasa unde urma sa ascultam alt discurs.
Merg cu fata in telefon pe holurile liceului, ma impiedic si imi scap telefonul, cineva il ridica, ma uit in sus iar apoi il vad...
Hey guys, sper ca e ok pentru primul capitol ^_^ in functie de cati cititori am, o voi continua.
