Intotdeauna Si Pentru Totdeauna

Capitolul 2 : ,,Ochii verzi sa nu-i crezi dar daca te indragostesti de ei ? ,,

A doua zi nu a fost nevoie să mai opresc ceasul .Mă simțeam ca și cum aș fi dormit prea mult.Când am văzut-o pe mama în cameră am sărit să o îmbrățișez dar mai degrabă o sufocasem .

- Bianca , scumpo ești bine ?
- Da .Sunt super .

Probabil că am cam speriat-o. Bianca cea normală ar fi dormit în picioare în timp ce se împiedica de pragul ușii.Acum eram mai în foemă ca niciodată.Am mâncat micul dejun și am mers să mă îmbrac .Aparent făceam totul pe dos. Am scos din dulap blugii negrii și bluza pe care am primit-o de la verișoara mea.Mă rog , pe care a primit-o mama dar pe care mi-am pus eu gheruțele.Era gri cu modele de trandafiri, ușor transparentă fără să lase prea multe la vedere.
Dacă nu mă grăbeam aveam să pierd autobuzul .

- Am plecatt .Te iubesc .
- Si eu .Ai grijă.

Am ieșit fără să îi răspund și am alergat spre autobuz .Prima oră aveam chimie .Astăzi chiar e o zi bună.Chimia e pasiunea mea cea mai mare .E ceea ce vreau să fac .
Aveam emotii , fluturașii îmi rodeau stomacul .Am bâjbâit până în clasă mai mult decât am mers.

- Heeei ! Să vă țină! Nu ai idee ce fericită sunt .Si..vreau să știu toate detaliile ai înțeles?
Cam aveam idee ce fericită era.
- Deci ți-a zis ?
Vocea îmi suna gâtuită.
- Tot ce vrei să știi îți spun eu .E un tip așa super .E în a 9 la Pedagogic.

Alexandra putea să fie așa o pacoste uneori .Defapt mai mereu.Nu era iubirea vieții mele pentru ce atâta drama?

-Mda.

Toată conversația asta mi-a readus gândurile la o singură direcție : ziua de azi .
Toate astea mă consumau peste măsură.Începeam să îmi regret până și alegerea hainelor .Părul îmi era în toate direcțiile .Eram un dezastru panicat .

- Biaa ! E adevărat ? Nu pot să cred .Să știi că e un nemernic .

Alla își începuse discursul dar nu o mai ascultam .
Fiecare minut mi se părea o eternitate. Orele au trecut relativ repede astfel că la ora 14 eram în fața școlii .

- Bia ! Așteaptă-ne și pe noi .

Evident , nu puteam scăpa nicicum de Alla și de Ale.Am mers împreună până la blocul Allei .

- Bia ? Tu ce faci mâine la test ?
- Nu știu.
Nu am reușit să scap de ele așa că a trebuit să stau cu ele pentru al aștepta .
A durat cam o oră sau poate mai puțin având în vedere că timpul era o noțiune paralelă cu mine în acel moment .Fluturașii nu au întârziat să apară în momentul în care a apărut în fața noastră .

- Ce faci vaco ?
- Idiotule.

Deja ne poreclisem .Perfect .Ca de obicei arăta extraordinar .Genul de băiat idiot și totuși extraordinar .Purta o pereche de blugi și un hanorac .Începeam să cred că avea ceva cu hanoracele .Alla și Alexandra se făcuseră invizibile dar timpul nu îmi permitea să mă gândesc prea mult la asta .Nu știu de ce dar l-am luat în brațe.Acesta era unul dintre momentele în care nu mă recunoșteam .Sentimentul ăsta abstract pe care îl simțeam , ca și cum toată ființa mea se afla în aceste mici trăiri .Căldura aceasta mi-a amintit de tatăl meu .Îmbrățișările care mi-au amintit de tatăl meu .Îmbrățișările care mi-au lipsit în toți acești ani .Îmbrățișări pe care le vedeam zi de zi la grădiniță mai apoi la școală între alț copii și tații lor.Singurătatea aceasta pe care o regăseam în fiecare persoană și care se răsfrângea tot mai tare în mine.
Ochii lui verzi mă priveau într-un fel în care nimeni nu avea să mă mai privească .Dar nu știam asta .Acum știu .Există o neștință a destinului profundă în om : ,, De ce să credem că dintre toate ființele acestea omul e singura ființă a cărui destin nu e planificat , de ce să credem că doar destinul omului nu pleacă și nu duce nicăieri , că doar al său e lăsat la voia întâmplării ? ,,
În momentul în care am vrut să mă retrag m-a tras spre el .Am simțit ceva diferit în sărutul lui .Ne-am desprins cu greu în momentul în care telefonul mi-a sunat în buzunar. Cand am ajuns acasă mama m-a întâmpinat cu un zâmbet .