Amy Thomson, o elevă de doar 17 ani, de bani gata dar nu prea îngâmfată, se muta la o nouă şcoală din New York, Manhatan, ea venind din Pennsylvania. Părinţii ei erau printre cei mai puternici si renumiţi oameni de afaceri , iar Amy avea tot ce îș...
După ce agresorii îşi primesc pumnii bine meritaţi , Josh mă ia de mână şi mă conduce către maşină . Mă mir cum poliţiştii nu au reacţionat când a lovit . Oare de ce ? Hmm.. oare pentru că- l cheamă Josh DUNCAN ? Aminteşte- ţi cine sunt părinţii lui . Da , ai dreptate .
Mă urc în maşină , unde se lasă o linişte deplină . Josh derapează de pe loc , iar niciunul dintre noi nu scoate un sunet . Rup toată atmosfera , întrebând : - Vrei să mergem într- o vacanţă ? - Da , oriunde cu tine ! - Yeey ! - Unde ai vrea să mergem? Continuă Josh. - Hmm. Nu prea ştiu. După toate cele întâmplate aş vrea aer proaspăt, ceva care să mă liniştească şi doar natura să ne înconjoare. - Atunci... ce zici de munte ? - Munte ? Sună bine. - Tata are un hotel la munte, vom sta acolo. Vom sta câte zile vrei. Până când simţi nevoia că te vei face bine. - Mulţumesc , Josh. - Nu ai pentru ce, iubire. Fac totul necesar doar ca să fi fericită.
Am continuat drumul în aceeaşi tăcere ca la început. Simt nevoia să fac un duş, mă simt murdară şi ciudat. Niciodată nu am fost răpită şi nici nu -mi doream. Acum doar nişte gânduri mă bântuie : De ce Abigail nu mai dă niciun semn de viaţă ? Chipurile , mă iubeşte şi sunt cea mai bună prietenă a ei , dar ea nici măcar nu s-a interesat de mine atâta timp . Nu ştie prin câte am trecut şi ce am făcut să mă simt mai bine . Încep să cred că chiar nu - i pasă , însă , sper să mă înşel , că Abi pe care o ştiu eu nu era şi nici nu este aşa . În timp ce Josh conducea, mă jucam cu telefonul , plimbându- l de colo-colo cu degetele mele . Atunci un gând îmi surâde : Ce ar fi să o sun eu pe Abi ? Poatee nu mai are credit , sau poateeee nu are timp să mă sune , aşa că o sun eu . Formez numărul , dar niciun răspuns . Mai rabd 5 minute şi apelez iar . Nu răspunde . Oare unde o fi ? Ce o face ? De ce nu vrea sau nu poate să- mi răspundă ? Ea şi- o pune întrebările astea , despre mine ? Ăămm , helăău ! Dacă şi le-ar pune , pe micul tău ecran ar scrie " Apel nepreluat de la Abigail " . Dar uite , nu scrie ! Surprizăăăă ! Mda .. nici eu nu cred ..
În sfârşit ajungem acasă : - ACASĂĂ , YEEEY ! exclam eu . - Haide , intră în casă , eu merg până la munte să verific cum stau lucrurile . - De ce ? Nu e cam departe ? - Nu prea . Cam la 80 de km de aici . Cred că ajungem în aproximativ 2 ore ? - Bine.. Vorbim mâine , pa Josh ! - Pa Amy ! Intru în casă, unde Marta mă salută bucuroasă , mă îmbrăţişează şi îmi pune ceva să mănânc. O refuz spunându - i ca poate să o pună mai târziu că acum trebuie sa fac un duş rapid , apoi mă întâlnesc cu Nona . După o oră... Ies din duş deranjată de sunetul telefonului şi văd că Nona sună: " - Hei Amy! Ce faci , eşti gata? - Hei ! gata ? Deabi mi- am făcut un duş ! - A trecut o oră de când ai intrat ! Haide pune - ţi repede ceva pe tine şi vino la cafeneaua de lângă parc . Te aşteptăm ! " Nici nu apuc să- i răspund că închide imediat după fraza sa. Stai. " Te AŞTEPTĂM " ?! Cine mă mai asteaptă ? Cu cine mai e Nona ? Pf. Acum trebuie să fac cunoştinţă cu cineva ? Woah . Urăsc asta ! Ştiu , par neprietenoasă . Nu e deloc aşa, ştim toţi asta , dar sunt mulţumită doar cu Josh şi Nona acum . Nu uita de Abi ! A da , şi ea , uitasem . Nu mă mai sunase de mult . Presupun că nici nu văzuse apelurile , evident . Mă îmbrac în :
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Şi plec. Îl i- au şi pe Toto cu mine, în ultimul timp doar Marta avusese grijă de el şi îi ţinuse de urât în ditamai casa . Cu cele întâmplate am uitat şi de el . Cred că i- ar prinde bine o plimbare . I- au lesa şi i- o pun . Deschid uşa, lăsându- l pe el să iese primul şi plec , luându-mi la revedere de la Marta . Ajung în scurt timp la cafenea unde o văd pe Nona în compania unui băiat , care mi se pare cunoscut . Cred că l - am mai văzut pe la şcoala , imposibil să ne fi întâlnit aşa . Mă apropii de ei , iar Nona se ridică prezentându- mi - l : - Amy , el este Derek , elev la şcoala noastră , are 18 ani , la fel ca tine . - Ştiu şi eu să mă prezint, Nona . Nu sunt un copil , cum ai spus şi tu , deja sunt un adult . Spune Derek , ridicându- se de la masă şi zâmbind fals . Salut , Amy ! Cum mai eşti ? - Salut . Încântată de cunoştinţă . Spun , uitându- mă la Nona . - De asemenea. Îmi răspunzi la întrebare ? - În legătură cu ? - Am văzut la ştiri că ai fost în comă ceva timp .. - Cam o lună , e " ceva timp " . Nu- l las să termine , dar continuă : - Şi mi - a mai povestit şi Nona cum că ai fost răpită , eşti ok ? - Dap . Totul a trecut . spun , aruncându- i o privire ucigătoare Nonei . Puteam vedea cum deja devine puţin agitată şi nu era din cauză că îi spusese lui Derek asta , avea cu totul şi cu totul altceva. În tot acest " scurt timp " , am reuşit să o cunosc destul de bine . E uşor de citit pe faţa ei când minte şi când nu . Sau depinde ... În fine ... Îmi întrerupe gândurile adăugând : - Amy .. trebuie să - ţi spun ceva , dar promiţi că nu te enervezi rapid sau îi spui fratelui meu ! - Biiiine... spun pe un ton întrebător , lungind " i " - ul şi accentuând - ul .
