Dark Island

Prolog

- Este momentul!

    Toţi cetăţenii s-au strâns în jurul femeii, ai cărei ochi disperaţi se rotesc în jurul său, căutându-şi soţul ce tocmai plecase pentru a aduce hrană. Durerile groaznice o determină să lase lacrimile să curgă pe obrajii roşiatici ai acesteia, timp în care nimeni nu ştia ce să facă şi cum să ajute. Naşterea bebeluşului atârnă pe un fir de aţa subţire şi privind oamenii mai speriaţi decât ea, îşi dă seama că singurul ajutor şi-l poate oferi ea însăşi.

Într-un sfârşit, doi domni s-au gândit să aducă lângă femeia însărcinată o găleată cu apă, frunze mari pe care le-au aşezat sub ea şi un tricou curat. 

- Nu ştiu dacă voi scăpa cu viaţa, dar vreau să ai grijă de copilul meu dacă se va întâmpla ceva, acesta spuse tremurând.

Şi-a aşezat capul pe nisipul cald, chemând două dintre femeile apropiate de vârsta ei lângă ea. Cu paşi mici şi neîncrezători, cele două s-au apropiat de ea şi s-au aşezat la picioarele ei. 

Cu toate că nici ea nu ştia ce trebuia exact să facă, a încercat să-şi aducă aminte de conversaţiile ei cu alte femei care au trecut prin acest moment şi a dirijat întocmai. Se putea citi frica pe chipul ei, dar nu cea de moarte proprie, ci de cea a copilului.

- Este fetiţă! se aude un strigăt, urmat de glasul firav şi plânsetele bebeluşului.

Cu ultima sfărâmă de putere, Eliana şi-a strâns la piept fetiţa, sărutându-i fruntea. Câteva minute în care fericirea a plutit în aer, femeia şi-a închis treptat ochii, însă zâmbetul său a rămas nemişcat.