-Respira, inspira. Respira, inspira. Respira, inspira. Respira, inspira. Jack si-a repetat incontinuu pe toata durata aterizarii. Era sacaitor, dragut si amuzant in acelasi timp. A fost intodeauna cel sperios. Atat cat si cel mai indraznet si nebun.
Mi-ar fi placut sa zburam noaptea, pentru ca ziua, nu prea aveai ce sa vezi, decat nori si orase, la nimereala, pentru ca habarnam pe unde am zburat.
-Cat mai dureaza, Gia? Cat mai dureaza?? Jack a dramatizat mai rau decat era nevoie sau simtea.
-Am aterizat deja, am inceput sa rad cand mi-a aruncat o privire diavoleasca, dar am ales sa-l ignor si mi-am dezlegat centura, mult prea stransa.
-Ah, Londra! Mai bine ne-am fi prabusit.
Era mai urat decat imi amintisem, si eram abia pe rampa de coborare din avionul privat al tatei. Si ce mai avion. Da, avea mobilier scump, si da, avea stewardese frumoase si tinere, dar degeaba, pentru ca pe Jack nu l-am lasat sa se atinga de niciuna dintre ele, fortandu-l astfel sa joace tarneeb cu mine.
-Gata, gata, surioara. Aminteste-ti ca si eu eram in avionul ala. Bratul lui lung si subtire m-a apucat de dupa umeri tragandu-ma mai aproape de el, incercand sa ma incalzeasca.
Cerul era inorat si vantul adia destul de puternic, cauzandu-mi piele de gaina.
-Da,da. Am raspuns neutru. Eram deja destul de nervoasa si nelinistita, iar el doar inrautatea lucrurilele prin faptul ca se comporta intodeauna ca un narcisist nenorocit.
-Uite, limuzina ne asteapta!Spre binele lui tati, ar fi bine sa aiba sampanie si stripteoze! A luat-o la fuga, si eu mi-am dat ochii peste cap. El avea voie sa-si faca de cap cu cine voia, cand voia, dar daca Gia intalnea un tip dragut, Jack avea grija sa-l nenoroceasca in bataie sau sa-l sperie indeajuns de tare incat nici sa nu se mai uite la mine. Intodeauna imi zicea cat de buna sunt , si cum ca barbatii sunt niste nenorociti, dar atunci cand voi intalni barbatul potrivit, din punctul lui de vedere, voi putea sa fac ce vreau eu. Problema e ca asta nu se va intampla niciodata. Jack e mult prea posesiv, si nu cred ca ar suporta gandul ca eu sa fiu cu cineva, indiferent de persoana. Stiu ca ii e frica sa ma piarda pe mine sau atentia mea.
-Asta e casa lui? Gura mea s-a deschis in soc, iar ochii lui frate meu s-au marit.
De la aeroport ne-a luat 45 de minute ca sa ajungem aici, si nu era trafic. Casa era situata, dupa cate am observat eu, pe undeva prin Knightsbridge . Cel putin asa scria pe indicatoarele din oras. Era asa o aglomeratie. Oameni de diferite sexe, marimi si forme mergeau peste tot cu capetele in pamant, ca niste robotei plictisitori si monotoni, iar eu nu puteam sa ma gandesc decat cum am ajuns sa traiesc printre ei. Ba chiar sa ma adaptez.
Jack a baut pe tot parcursul drumului cu masina, in timp ce eu priveam pierduta pe geam. A si dansat, asta dupa ce, bineinteles l-a rugat pe sofer sa-i arate de unde sa puna muzica, pentru ca el nu avea idee. Am dansat si eu cu el pe o melodie latino pe care o auzisem in Spania cu cateva nopti in urma, dar apoi m-am oprit. Trebuia sa raman suparata.
-Wow! Gandeste-te la cate vom avea de stricat! Mainile lui au zburat agitate prin aer dupa ce a coborat din masina, iar eu m-am facut rosie la fata.
Mama a murit in cele mai mari chinuri posibile, din cauza lui,iar el traieste intr-o casa de milioane de euro in loc sa putrezeasca intr-o groapa de gunoi, plangand, cum am facut noi timp de 2 ani amarati! Stiam ca e bogat, la naiba, mereu am stiut! Dar niciodata ca putred de bogat. Noua nu ne-a oferit nici macar 10% din cat probabil costa casa asta, si nu pasiseram inauntru,inca.
Portile gigantice si negre s-au deschis automat, si Jack a inceput sa rada fara motiv, inainte sa ies din masina si sa trantesc portiera cu putere .
