Capitolul 1 : O viata ca un vis...

1.4K 25 12
                                    

         Ma numesc Aaliah, stau intr-un oras destul de mare din Europa, de fapt, sa zicem clar, momentan locuiesc in Dublin , am 23 de ani, sunt o visatoare innascuta, si nu cred ca m-as putea lecui vreodata de asta, sincer, nici nu as vrea! Sunt foarte matura, gandesc foarte mult, poate prea mult.

          Merg linistita pe strada, specific acestei tari, ploua foarte des… ma prinde ploaia, logic ca am uitat sa imi iau umbrela, iar geaca mea nu e chiar asa de groasa. Dupa cateva minute reusesc sa ma adapostesc intr-o cafenea , cand sa intru pe usa imi vad reflectia in geam….parul negru pana deasupra coatelor e ud, s-a facut carliontat, asa cum imi si place, desi parul meu este doar ondulat usor; picaturi de ploaie cad usor pe fata mea, ochi caprui inchis, forma ochilor unei pisici, buzele destul de mari dar nu exagerat si bine conturate de la natura, o culoasa interesanta as putea spune, un visiniu cu tenta de mov(din cauza frigului si al apei incepeau sa se invineteasca), nasul, nici prea mic nici prea mare. Jeaca de piele ma salveaza ca intotdeauna bluza nu e uda, putin decoltata, imi place sa scot in evidenta ceea ce imi place la mine. Nu am sanii mari, dar nici foarte mici, sunt inalta, destul de slaba, si desi am 1.80 , iubesc tocurile!

          Cafeneaua e aproape goala , ma uit dupa o masa putin mai retrasa, dar cu vedere pe geam, imi place sa urmaresc forfota oamenilor. Ma asez, si cer o cafea cu geata, da…nu suport sa beau cafeaua fierbinte si nici nu am rabdare sa o las sa se raceasca. Chelnerita se uita curioasa la mine, dar nu ma intreaba nimic de cererea putin ciudata. Imi aduce cafeaua, exact cum imi place, intr-o casa mare, aburinda, cu un miros imbietor care imi rasfata simturile! Iubesc cafeaua buna. Imi pun 1 cub de geata, acuma pot bea linistita fara sa ma frig, intorc capul si ma uit pe geam, lumea grabita, prea grabita ca sa realizeze ca defapt uita lucruri marunte dar care conteaza foarte mult in viata! Imi place sa ma bucur de orice clipa, de orice moment , de orice raza de soare si orice strop de ploaie.

Ma pierd in ganduri, imi amintesc cum era in tara, de prieteni, de cantari , de glume si de rasete, si zambesc fara sa-mi dau seama, desi o lacrima de dor isi face loc pe fata fara voia mea. In fata mea, pe strada, se opreste un barbat inalt, cu o umbrela neagra, mare, se uita uimit la mine… zambeste… ma uit in spate poate a vazut pe cineva cunoscut… intorc iar capul spre geam, dar nu mai  e acolo.

Ma uit in fata si il vad venind spre mine. E ciudat, nu stiu cum sa reactionez . Se opreste in fata mea , ma intreaba daca e ocupat…ma amuza deoarece eram doar 3-4 persoane in toata cafeneaua. Ii fac semn sa se aseze, imi spune ca il cheama Seni …ciudat nume! Ne uitam unul la altul pret de cateva minute pana vine chelnerita sa-l intrebe ce serveste. El se uita la mine, si cere o cafea si un 50 de vodka.

Draguta alegere.

- De ce ai vrut sa stai la masa cu mine?

- Pentru ca are vedere superba la omenire si la tot ceea ce reprezinta viata!

Woaw… de parca ar fi stiut la ce ma gandeam mai devreme…

Zambesc… imi zambeste inapoi… e un joc ciudat, interesant.

- Cati ani ai ?

- 25 . Cred ca aceeasi varsta ca tine.

- Aproape. Si fara sa vreau un zambet imi apare pe buze.

- De ce te uitai asa la mine pe geam? Si ce te-a facut sa intri si sa vii la mine?

-  Sincer, ma grabeam ca aveam o sedinta, dar mi-ai atras privirea si mi-ai starnit curiozitatea cand ti-am vazut ochii, zambetul si lacrima. Am stiut ca trebuie sa te cunosc.

- hmm…. si ziceam ca eu sunt o persoana directa (fara sa-mi dau seama nu am zis in engleza)

- ce inseamna ?

O viata ca un vis...un basmUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum