O viata ca un vis...un basm

Capitolul 12 : Ce sa fac?

Jerry poveste: (in poza >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>)

            Aaliah si Seni au plecat de ceva timp, am ramas singur…ca de obicei; Sau poate mi se pare, de fapt mereu eu ma refugiez departe de toata lumea. Nu imi mai gasesc locul, parca sunt in plus aici.

            Stateam singur pe terasa , fumam, imi aminteam de tot ce a fost, toate mi se deruleaza in minte ca un film.           

De cand am ajuns in Dublin toate s-au schimbat, relatia mea cu Aaliah s-a racit foarte mult, imi pare rau , chiar o iubesc enorm, as face orice pentru ea, sper sa stie asta. Cand a fost in spital Seni ne-a ajutat enorm, chiar ma bucur ca l-am cunoscut, parca imi e un frate. Stiu foarte bine ca si el tine la noi, altfel nu ar face toate astea pentru noi.

            De cateva saptamani am numai cosmaruri, nu mai reusesc sa ma odihnesc, sunt din ce in ce mai obosit. As vrea sa imi revin, dar nu stiu cum. Eram in spital la Aaliah, vedeam cat de mult sufera, mi se rupea inima sa o vad asa. Nu stiam ce sa mai fac sa o ajut, de fapt nu aveam ce sa fac, tot ce puteam face era sa astept.

            Cand si-a revenit ma asteptam sa-mi revin si eu, dar vestea ca pierduse sarcina ma devastase mai mult decat isi poate imagina careva. Am tot incercat sa fiu langa ea, sa o ajut sa-si revina, dar eram la pamant cu moralul, si eram sigur ca nu o voi ajuta deloc, asa ca m-am inchis in mine, i-am lasat cat mai mult spatiu. Oare am gresit?

            In acea zi cand a venit si a spus ca e insarcinata a revenit speranta. In sfarsit vom avea un copil. Si acum nu imi este frica, avem joburi bune, o casa in care stam si ne descurcam, ar trebui sa fie super ok. Dar Seni? Mereu am avut impresia ca pentru el Aaliah este mai mult ca pe o sora, am observant de multe ori cum se uita la ea… Dar poate imi imaginez, desi sunt fericit ca stiu ca daca as pati ceva, ar avea grija de ea si  ar face-o fericita. Poate mai fericita decat reusesc eu.

            Vreau sa salvez relatia cu ea sis a fim fericiti alaturi de copilul nostrum. Doamne am inceput sa o iau razna. Ar trebui sa fie usor. E frumoasa, e desteapta, e insarcinata cu copilul meu... o iubesc, ma iubeste…ce altceva as mai putea cere?

            Ma ridic si ma duc sa fac un dus. Imi amintesc cat de suparata a plecat si imi pare rau ca o fac sa sufere. Nu e corect fata de ea, stiu ca se chinuie sa fie langa mine , sa ma sustina in orice fac…si eu? Eu fug de ea si nu inteleg de ce.  Picaturile de apa cad pe corpul meu ajutandu-ma sa ma linistesc. Oare incep sa nu o mai iubesc si de asta tot ma distantez de ea? N-as prea crede…mereu imi fac griji pentru ea si nu stiu cum sa o fac fericita . Deci clar o iubesc.

            Ma doare capul…nu stiu ce variante as putea gasi si nu inteleg de ce sunt asa. Imi e dor de pielea ei, de atingerile si mangaierile ei, de sarutarile ei dulci, numai cand ma gandesc la acele buze parca zbor. Stau si ma gandesc ce sa fac acum. Imi usuc parul…ce carliontat s-a facut… ma uit in oglinda si abia ma recunosc….poate ar trebui sa merg la un doctor. Si daca va fi ceva grav, le voi spune numai dupa ce naste Aaliah , ca sa nu-si faca prea multe griji. 

            Calculatorul….prea mult timp am fost obsedat de calculator si uitam ce conta cu adevarat  in viata mea… ea;si totusi sunt multe dati cand prefer sa imi pierd mintile in calculator decat sa stau cu ea. De ce? Maine ma voi duce la doctor sa aflu exact ce se intampla. Desi sincer sper sa nu fie surprize. Dar in caz ca vor fi surprize, vreau sa las ceva in urma mea, vreau sa o stiu fericita!

Aaliah poveste:

            Trecusera deja 10 minute de cand mergeam fara sa stim unde. Chiar ma simteam foarte prost. Nu mai rezistam sa stau in masina. Linistea asta ma omora.