Privesc prin ochii tăi cerești,
Și văd doar noaptea cea adâncă.
Stau și mă-ntreb de mă iubești,
De ce ești rece ca o stâncă?
Te văd cu gândul dus departe,
Pierdut în liniște tu ești,
Zidul tristeții ne desparte
Dragostea mea n-o mai primești!
Păreri de rău tot mă lovesc,
Căci te-am pierdut și îmi e greu,
Și-mi știu povara ce-o trăiesc,
Plângând să te iubesc mereu.
Ca într-un vis era poveste
Iubirea ce-o trăiam noi doi,
Am spus "era", căci nu mai este
Și în suflet curg lacrimi șiroi.
Greșeala a fost doar a mea
Aveam impresia că mă minți,
Tu îmi dădeai iubirea ta
Și nu vedeam ceea ce simți.
Eram geloasă, dar te iubeam
Și nu știam că mă iubești,
Mereu în suflet eu simțeam
Că vrei doar să mă părăsești.
Acum regret și-mi pare rău,
Dar ai tot dreptul să mă cerți.
Aș vrea să fiu în gândul tău,
Să știu de poți să mă mai ierți!
