Jurnalul Ariei

Capitolul 8

Ajunși pe bancă așa cum am spus au început acele întrebări adresate de Lilly.

-Și spui că o poți face fericită?
-Din moment ce suntem împreună tu ce crezi?
-Bun, crezi că o meriți?
-Asta numai ea știe, spuse Klaus uitându-se la mine
-Sper că nu ai vreo alta ca să nu jignim..hmm gagică nu? spuse Lilly
-N...nu ,spune el nesigur
-Păi... stai..,dar nu apucă Lilly să termine ce are de zis ca intervin eu.
-Stai,să înțeleg că tu de fapt ai gagică? spun eu dezamăgita, încercând să îmi stăpânesc lacrimile ce îmi invadau obrajii.
-Nu...adică da adică... spune el
-Mai întâi spui nu,apoi da,acum ce mai urmează să îmi spui că nu știi dacă ai?
-Aria stai să îți explic spune el
- Serios?? Câte minciuni mai ai să-mi spui?
-Dar vrei să mă asculți odata??! țipă el la mine.

Rămân șocată câteva secunde,se uită la mine,mă uit la el...apoi simt cum lacrimile îmi curg fără încetare.Simțeam cum inima mea e sfâșiată în mii și mii de bucățele.Nu imi venea să cred că mă mințise, și tot el ca un nesimțit m-a întrebat dacă vreau să fiu cu el.Nu știam ce să mai cred despre el.Parcă era o altă persoană, și ușor ușor se îndepărta de mine.

Mă dau 2 pași înapoi. El vine spre mine, mă apucă de umeri și mă zguduie spunându-mi :

-Ascultă-mă odată. Vrei să afli adevărul?
-Cred că ar fii cazul să afle, se auzi o voce din spatele meu.
Era o voce de fată. Cred că nu e cine cred eu...Îl privesc în ochi, și mă apucă plânsul și mai tare,dar în gândul meu îmi spuneam : " Fii tare Aria,nu te lăsa intimidată de el, esti puternică și nu o să plângi. Nu mai plânge în fața lui.De fapt învață să nu mai plângi în fața nimănui.Fii tare !! "
Simt cum acea mâna mă prinde de umăr și mă întoarce spre acea persoană.

-Eu sunt Teodora, iubita lui Klaus.

Deci nu cred,nu am auzit bine.Nu avea cum să fie iubita lui din moment ce eu eram.Nu credeam că e genul de băiat care să umble cu 2. Practic pe mine m-a folosit.Pentru el nu am fost nimic,nu am însemnat nimic.

-Teo te rog taci ! îi spuse Klaus
-De ce să tac? Ție rușine cu iubita ta?
-Care iubită? intervin eu
-Eu,nu vezi că stau în fața ta? spune ea
-Tu ești de domeniul trecutului ! Eu sunt prezentul iar tu o să ne lași în pace.
-Hahaha credeai că sunt fraieră?? Fata mea nu ai șanse să mă intimidezi. Auzi la ea?! Mă i-a pe mine cu domeniul trecutului și prezentul. Eu în locul tău aș sta în banca mea.
-Ba tu să stai. Tu ai venit peste noi,nu noi peste tine.

Nu mai spune nimic.Eu eram acum fu spatele la Klaus care mă ținea de umeri și încerca să mă "liniștească" ,și cu fața spre.. hmm..asta. Mă dă pe mine la o parte,îl i-a pe Klaus în brațe și il săruta, acesta răspunzând la sărut, de parcă și-l dorea de mult.

Din acel moment am spus că gata,totul s-a terminat.Lacrimile mi-au invadat fața care ardea de nervi, am ieșit în cea mai mare viteză din parc și am fugit spre casă plângând. Nu mă mai puteam opri din plâns.Simțeam cum pământul îmi fuge de sub picioare.Simțeam o durere puternică în jurul pieptului,iar starea de sufocare nu a încetat să apăra.