Eram mai distrusa ca niciodata,nu mai simnteam nimic.Treceau zilele si nimic bun.Nu mai rezistam nimic ,simnteam cum il uram din ce in ce mai tare pe Nicholas,imi era antipatic ,imi statea in git,Nu puteam sa-l revad deoarece nu vreau ca sentimentele sa reapara.Au trecut citeva zile si nu l-am mai vazut,cu timpul ma indepartaseram de prieteni,de familie de lumea reala.Eram singura acasa,pingeam in hohote,m-am dus la bucatarie am luat un flacon cu pastile si l-am varsat brusc in gura.Dupa citeva minute nu ma mai puteam tine pe picioare,am cazut jos la pamint,fara cunostinta,.Parintii au intrat in casa si cind m-au vazut au murit de durerea si plingeau in hohote pentru prostia facuta .M-au dus la spital,am stat internata nu doream sa vina cineva la mine,mereu ma intorceam cu spatele daca cineva venea.Urma sa fie ziua mea de nastere,ziua mult asteptata.Speram ca nu o sa mai respir pina atunci.Mama inca nu intelegea fapta care am facut-o.In ziua urmatoare au fost externata de la spital si am ajuns acasa,in locul unde era sa fiu moarta.Am inceput a plinge,am cazut in genunchi de durere,nu mai rezistam
---Mama nu mai pot
---Dayana o sa fie bine
---Cind mama,cind?
---Scumpa mea,o sa apara si soarele in viata ta
---Mama te iubesc
---Si eu Dayana te iubesc.
Un singur lucru nu inteleg,noi copiii criticam unii parinti pentru greselile facute ,dar nu criticam acei copiii ce isi eau in ris parintii.Iubiti-va parintii asa cum sunt,viata e scurta,niciodata nustii cind se sfirseste.
