Vreau să (te) studiez

Meditatorul meu se dă la mine?

Pov. Bridget

Ma trezesc si privesc ceasul de pe perete. E ora... Noua fara zece?! Cum am dormit asa de mult!? Trebuie sa vina meditatorul! La naiba cu tot!

Sar ca arsă din pat si fug la baie. Ma spăl pe faţă, apoi pe dinti si ma schimb. Iau un maieu negru, simplu, o cămasa in carouri rosie, pe care o las descheiata si niste blugi negrii. Imi las parul pe spate. Sunt întreruptă de sonerie. Merg repede jos. Trag aer in piept. Chiar nu vreau asta. Deschid usa.

-Buna dimineata! Dumneavoastra trebuie sa fiti...

Incepe bărbatul, din faţa mea, apoi se opreste cand ma vede. Ambii rămânem cu gura căscată. E un tip inalt, brunet, ochi albastri electrizanti, tricou alb, geacă de piele si blugi negrii. Sa ma lovească cineva arata... Wow!

-Cred ca ati gresit adresa, spun cand linistea dintre noi devine ciudată. El isi scutara capul abătut si raspunde:
-Bridget Collin, nu?
-Da. Va pot ajuta cu ceva?
-De fapt, eu trebuie sa te ajut. Luke Coner. Noul tau iub- meditator! se corectează repede. Iub ce? Adica.. Nu. Nu se poate sa se fii referit la... Nu.
-Tu? Adica.. cati ani ai?
-Optsprezece. Sunt in clasa a XII-a dar ma descurc de minune cu franceza. Am mai dat meditatii.
-Aha.. Bine... Cred. Intră.

Intră si se descalta, apoi il conduc in dormitorul meu. Ne asezam in faţa biroului pe cele două scaune. Scot caietele si cărtile de franceza. Le asez pe masă.

-Deci. Cu ce începem? intreb simplu. El scoate niste foi dintr-un rucsac pe care l-a adus cu el.
-Vreau sa vad cam cat de prost te descurci, sau cat de bine. Am un fel de test.
-Serios? Test? Din nou?
-E oral. Nu trebuie sa scrii si nu iti pun notă. Decat daca vrei.
-Sa începem odată.

Luke zambeste usor in coltul gurii. Doamne ce bine arată cand face asta! De ce au ales ai mei un tip care seamana cu un fotomodel? De ce nu au pus si ei un bătrân?

-Ce înseamnă ,,Ana a des pommes."? intreaba el.
-Ana...
-Continua.
-Habar nu am!
-Asta e cam rău. E cea mai simpla chestie pe care puteam sa ti-o dau. Ana are mere. Serios domnisoara Collin?
-Imi pare rau, dar sunt varză.
-Of, mi-am dat seama! Lasă. Vei învăta. Pana la urma... Sa începem cu cateva cuvinte. Incearca sa traduci astea:

Imi întinde o alta fisă cu vreo treizeci de cuvinte. Nuuuuu. Prea mult. Incep sa le completez. Privirea lui imi arde intregul corp. Cred ca merge vorba aia, ,,ma dezbracă din priviri". Poate mi se pare mie dar ma studiază mult prea mult.

-Gata! spun intr-un final.
-Bine păpușă, sa vedem ce-

Se opreste realizând felul in care mi-a zis. Eu il privesc cu o sprânceana ridicată. ,,Păpușă"? Bun. Asta devine foarte ciudat.

-Eu.. scuze nu mi-am dat seama si... Nu am vrut sa... Stii tu... Iti spun...

Se balbaie dand din mâini sperând că explicatia lui e destul de bună. Aham. Cum sa nu.

-Lasă. E in regula, ii zic ca sa trecem peste momentul jenant.
-Serios? Adica.. Nu te deranjează sa iti zic păpușă?
-Ce? Nu am vrut sa spun asta! Ma refeream ca nu ma supăr si ca... Eu.. Nu!
-Scuze. Am cam întins coarda.
-Da. Adevărat. Acum, putem continua?
-Bineinteles.

Ia foaia si incepe sa verifice. Face tot felul de insemnari dar nu reusesc sa imi dau seama ce scrie acolo. La sfarsit, oftează. E de rău.

-Ai gresit doar cinci cuvinte, sopteste dezamăgit. Nu inteleg. De ce e supărat daca am facut corect!?
-Si? E vreo problema? Nu-i de bine?
-Ba da.
-Atunci de ce oftezi?
-Glumeam domnisoara Collin. Nu mai lua totul asa in serios.

Ma linistesc. Are dreptate. Iau totul mult prea in serios.. Imi plec capul. Acum eu oftez. Sunt asa o tocilara. Chiar daca nu arăt ca una. Luke ma priveste sceptic încercând să isi dea seama ce am.

-Hei. Capul sus! Am spus ceva gresit?
-Nu. E ok. Cat e ceasul?
-Unsprezece fara un sfert.
-Mai avem un sfert de ora.
-Da. Mai repetăm, sau vrei sa lăsăm pe data viitoare?
-Si ce facem pana la unspe?

Ranjeste si in ochi ii apare o sclipire mică. Chipul lui imi inspira nesiguranta in momentul ăsta. Se gândeste la ceva ce nu stiu daca vreau sa aflu sau nu. Ma ridic de pe scaun cand se ridica el. Face un pas spre mine. Eu fac doi in spate. Tot asa pana la perete. Cand simt ca ma lipesc de perete incep sa tremur. Inima imi bate cu putere. Luke isi pune o mana de o parte si una de cealalta parte a mea tinandu-ma ostatica acolo. Respiratia mea o ia razna cand isi apropie buzele de ale mele. Nu are de gând să... Nu se poate.

Se opreste la doi centimetri. Aerul fierbinte din gura lui mi se izbeste usor de faţă. Miroase a fum de tigară. Deci fumează. De asta are probabil si vocea aceea ragusita si sexy. Ma simt atat de infierbantata in momentul ăsta. E foarte ciudat.

Isi muscă buza inferioară, dar nu ma saruta. Nu ca as vrea asta...

-Putem vorbi. Sa ne cunoastem mai bine, sopteste, dupa care se duce si se asează pe pat. Eu raman lipită de perete. Incerc sa imi calmez respiratia. Nu prea imi iese. Intr-un final ma duc si eu lângă el putin bulversată.
-Păi. Am 16 ani. Numele meu il stii si... Cam atat sincer.
-Serios? Atat de plicticos?
-Ce mai vrei?
-Ceva interesant. O întâmplare nebuneasca. Ceva.
-Nu am asa ceva. Imi pare rau sa te dezamagesc.
-Haide sa o luam logic. Virgină sigur esti deoarece-
-Ce?!
-Ce?
-Da. Sunt virgină. Si nu vreau sa vorbesc despre asta!
-E doar o sesizare.
-Ce copil nu e virgin la vârsta asta?

Luke incepe sa râdă. Si eu as rade in locul lui. Majoritatea nu mai sunt la vârsta asta.

-Dar tu? Esti virgin? intreb desi ceva din mine imi spune ca voi regreta raspunsul...