Capitolul 1

24 2 0
                                    

Cu 6 ani în urmă
Sunt la Liceul de Reeducare.
"Trezirea toată lumea, să fiți gata în 10 minute. Mergem pe teren."
Cu 4 ani în urmă
Academia de Politie, Newcastle
"Dandelion Wang, admiss "
Cu 2 ani în urmă
"Felicitări Doamnisoară Wang pentru promovare și grad. Bun venit"
Astăzi
Hotelul DuMort îmi apare în zare. Mare, alb și luxos, de 5 stele. Imbrăcată intr-o fustă creion, până la genunchi, și o cămașă albă descheiată la primi doi nasturi, intru in hotel.
Bună ziua Domnișoară Vange. Ca întotdeauna? Mă intreabă Joan din spatele  biroului de marmură.
Te rog, Domnule Treone. Astept 2 minute până Joan îmi dă cheia camerei mele -etajul 13- și incep să urc scările. 10,11 etaje pe tocuri. Am ajuns la etajul 11, acolo stând Alexander, clientul meu fidel și cel mai bun prieten, în vârstă de 23 de ani.
Salut Wang, iubire. Ce ai în servieta aceea? Ma intreabă el, deschizând ușa de la camera 200.
Alexander, dacă vrei să vezi ce este în servieta aceasta trebuie să îmi dai informațiile. Ii spun eu, dându-mi tocurile jos și îndreptându-mă către bucătarie. Alexander este..ajutorul meu. El mă ajută în investigația PSD. Traficanți de droguri și pedofilii. Acuma 2 ani am devenit agent secret FBI. După mulți ani de tortură și învățătură, am ajuns aici. La 16 ani, părinții mei m-au trimis la liceul de reeducare. Acolo mi-am dat seama cine sunt, ce vreau de la viață, 2 ani în liceul acela blestemat, unde bătaia era zilnică. După aceea, mi-am găsit țelul. Vroiam să ajut oameni. M-am înscris la academia de poliție, antrenamente peste antrenamente, pe teren, în sală, corp la corp. Timp de 2 ani am făcut voluntariat cu Domnul Treone, care defapt lucrează pentru FBI.
Deli, te rog calmează-te. Ți-am spus că azi o să le ai. Alexander Wood, prietenul meu cel mai bun. Ne cunoaștem de la liceul de reeducare. Tatăl lui l-a aruncat acolo după ce a aflat că a furat de la el, tatăl lui fiind politician.
Aștept informațiile astea de mult timp, așa că te rog. Ii spun eu și întind mâna. Mă schimbasem într-o pereche de pantaloni scurți și un maieu negru. Xander îmi dăduse plicul sigilat. În acel plic erau informațiile despre conturile bancare al Traficanților Bravos. L-am rugat pe Xander să facă rost de datele lor, el find expert în informatică. În schimb, eu trebuia să îi cumpăr ... jucării sexuale.
Înteleg de ce ți le trebuie, adică la câți bani are, nici nu mă mir de unde îți cumperi hainele astea. Ai găsit un burlac bilionar, pisi? Mă întreabă el, stând pe barul de la bucătarie, cu picioarele încrucișate.
Ce caine legi cu curele alea, Xan? I-am spus eu punându-mi actele în servietă și scoțând jucăriile. Le-am înmânat lui și l-am condus către ușă zicându-i că trebuie să mă duc la sală. După ce a plecat el, am tras cu ochiul la etaj să văd dacă este cineva.Nimeni.
Am deschis ușa de metal de la capătul etajului 11 cu cheia ce mi-a înmânat-o Joan. Un sunet puternic s-a auzit când am închis-o după mine, după aceeaa.. liniste. Am urcat scările spre etajul 13, oprindu-mă la etajul 12. La etajul 12 se afla o cameră mare, multe echipamente de sală se aflau în centrul camerei și sacuri de box în fiecare colț din camera. Mi-am luat o sticlă de apă din frigiderul ce se afla într-un colț și am sărit pe banda de alergat. 10,15,20 de minute și am auzit alarma de la etajul 13 -sediul-  sunând.
Am fugit până la usa din dreapta mea și am urcat scarile care duceau către sediu. Pe ecranul calculatorului a aparut Paul.
Dandelion Wang, bună ziua. Ai facut rost de informatiile cerute? M-a întrebat el din spatele ecranului. Paul era la biroul lui, în Los Angeles.
Da, ți le voi trimite în după-masa aceasta.
Acuma că am terminat cu investigația PSD, aș avea mare nevoie de tine aici. În timp ce el îmi trimitea toate datele pentru noua misiune, eu îmi luam o bluză de trening. Într-o fracțiune de secundă pe ecran a apărut peste 100 de poze cu crime, toate erau fete, toate aveau capul tăiat și corpurile putrezite. Am înțepenit.
Ce Dumnezeule mare este asta? Am întrebat eu simțind cum greața își face apariția.
Acestea sunt victimele unui criminal în serie. Face asta de mai mult de un an. Guvernul l-a dat pe mâinele noastre deoarece Poliția Naționala nu mai știa ce sa facă iar eu ti-l voi preda tie si lui Joan. Mă anunță el.
Anuntă-l pe Joan, vom pleca dimineață. I-am spus eu închizând. Îndată ce am închis am început să fac bagajul. După ce am gătat bagajul l-am sunat pe Alexander să îl anunț că voi pleca din Toronto pentru un timp.
A doua zi la prima ora m-am întâlnit cu  Joan la recepția Hotelul și am plecat către aeroport de unde am luat elicopterul până în Los Angeles. Când am intrat în sediul FBI toate privirile s-au întors asupra mea, și asupra lui Joan, cred. Eu eram îmbrăcată într-o fustă neagră strâmtă până de-asupra genunchiilor, o bluză roșie pe gât și un sacou negru până la nivelul genunchiilor și în picioare o pereche de botine. Părul meu săten era ușor ondulat iar machiajul negru îmi scotea ochii albaștri în evidentă. Joan era imbracat la costum negru fara cravata si cu primul nasture defacut la camasa. Barba crescuta de 2 zile il facea sa para "badass", aproape ca nu îi observai cei 35 de ani.
Doamnisoară Wang, domnule Treone bine ați revenit. Domnul Stank vă așteaptă în biroul dumnealui. Ne anunță o față în jur de 20 de ani pe care nu o cunosteam.
Bună, ești nouă aici? O intreb eu sprijinindu-mă de biroul înalt. Punându-mi geanta pe el.
Aa- , da, da sunt. Mă cheamă Arya. Îmi spune ea, bâlbâindu-se.
Păi, Arya, eu acuma mă voi duce. Mi-ar plăcea să luăm prânzul mâine dimineață, lasă-mi numărul tău de telefon. O anunț eu și mă îndrept spre biroul lui Paul încercând să nu cad de pe botine. Când am intrat în birou, Paul era în brate cu Daria, fetița lui. Când aceasta m-a văzut a venit în fugă spre mine și mâinile ei micuțe mi-au înconjurat gâtul.
Niciodată nu se satură de tine. Mă anunță bătrânul din spatele biroului. După ce Daria mi-a dat drumul mi-am dat botinele jos și m-am așezat pe scaunul gol de lângă Joan. Paul a chemat pe cineva să o ia pe Daria.
Eu și Dandelion am analizat cazul. Toate fetele aveau mai puțin de 25 de ani. Toate aveau părul închis la culoare. Toate au fost omorâte în același fel. După autopsiile ce le avem aproape toate au fost otrăvite cu venin de șarpe. 50% din crimele acestea au fost comise în canionul Santa Anita, California. Și 50% au fost găsite lângă canionul Ranyon, Hollywood. Urmatoare victimă v-a putea fi găsită în unul din cele două locuri. A spus Joan, cu calm, analizând datele scrise în drum spre Los Angeles. M-am uitat la Paul care era.. șocat?!
În tot acest timp Poliția Naționala l-a tot căutat pe criminal dar ei nu s-au gândit la aceste lucruri, de aceea voi doi sunteți cei mai buni agenți ai mei. Ne laudă Paul. Paul este ca un tată pe care nu l-am avut niciodată. El a fost la absorvirea mea de la Academia de Poliție. După am aflat că el și Joan mă analizau de ceva timp, mi-au văzut evoluția, eram cea mai bună din anul meu și încă învățam. După ce am absolvit Joan mi-a spus că voi deveni ceva mare într-o zi. El mi-a spus că FBI-ul caută noi agenți, așa că am mers, am dat tot ce am putut și toată lumea era impresionată de mine. Neavând părinți, Paul și familia lui m-au luat sub aripa lor, ei sunt familia mea. Lui Paul îi sună telefonul. În Santa Anita. A spus iar eu și Joan am ieșit pe ușă fără să ne mai zică nimic. Noi doi am ajuns primi la locul faptei. După care au venit și restul echipei pe care eu și Joan am ales-o. Un corp de femeie plutea în lacul din Santa Anita. Corpul era înfășurat într-o fustă mini de piele și un maieu scurt. Un fluture era tatuat pe sânul stâng. Capul l-au găsit la 10 metri la nord de lac. "Îi frumoasă" a fost primul meu gând când i-am văzut fața. Era brunetă și avea părul creț. Ochii îi avea deschiși, puteai citi șocul din ei. "A suferit". A fost pusă într-un sac negru și pusă în mașină. Toți au plecat, numa Joan și cu mine am stat să ne uităm prin împrejurimi. Joan s-a dus către ieșire să vadă dacă sunt camere de filmat iar eu m-am adâncit mai mult în Santa Anita. Am mers pe o potecă care avea urme de roți de mașină. "Cauciucuri de iarnă în primăvară" mi-am spus. La 2 metri in față urmele se opreau. Când să mă aplec să iau de pe jos ceea ce părea o eșarfă de gât am auzit un lătrat de câine și țipete de bărbat.
Coco, coco hai înapoi. Strigă un bărbat, în jur de 25 de ani, blond. Câinele -husky- a venit alergând spre mine, învârtindu-se în jurul meu. Îmi cer scuze. Îmi spune el, trăgând câinele de lângă mine.
Nu trebuie să îți faci griji, și eu am câini și știu cum poate fi. Îl anunț eu, aplecându-mă din nou să iau eșarfa și să o pun într-o pungă pentru probe.
Ești obsedată de bacterii sau de ce o pui într-o pungă. Îmi spune el, dându-și ochelarii jos. Numa acum am observat că era jumătate Asiatic. Era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de bascket și un maieu alb care era leoarcă de transpiratie.
Ăă, nu. Scuză-mă dar eu trebuie să plec. I-am spus eu punând punga în geanta mea. Am observat că era un pic..agitat?!
Lasă-mă să te conduc la ieșire, te rog. Îmi spune el. Numele meu este Jackson.
Dandelion. Îi spun eu și îi întind mâna. Când am făcut contact am simțit un val de căldură și fior trecând prin tot corpul.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 30, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Criminalul din Santa AnitaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum