Jurnalul Unei Fete

Aproape...

Hei,imi pare rau pentru pauza suuper lunga pe care am luat-o de la Wattpad.Chiar nu am mai avut idei,iar cartea pe care o scriu se apropie de sfarsit.Sper ca o sa va placa mult urmatoarele capitole.
Enjoy!😀

Eve...Prietena mea...Maine imi va da puterile ei...Imi va lipsi enorm,nici nu pot exprima in cuvinte cat de mult imi e dor de vechea Eve,fata cu care m-am imprietenit la scoala.Dar va trebui sa ma obisnuiesc ca o parte din Eve va fi mereu cu mine.Nici nu stiu daca sunt demna de puterile ei.Ea asa crede.Nici nu ma mai gandesc la ce o sa zica parintii mei despre asta.In aceste momente,trec prin niste stari foarte proaste.Nu mai stiu ce sa fac.
Cu cine sa vorbesc?Cine sa inteleaga in ce situatie ma aflu si sa imi spuna ca totul e ok?Imi doresc din tot sufletul sa o mai vad dupa aceea.Dar nu...Eu,fiind genul de persoana care se ataseaza mai greu,e normal ca oamenii la care tin,sa-mi lipseasca.
Nici sa plang nu pot din cauza parintilor care sigur m-ar intreba ce
s-a intamplat. Nu stiu ce as putea sa le spun.Nu ma pot ajuta in niciun fel.
Astept ziua de maine in care voi intelege ce se va intampla.Dar inainte vreau sa scriu in jurnal,pentru ca nu stiu ce efect va avea asupra mea intamplarea.Nu pot sa spun ca acum sunt intr-o stare excelenta,dar cel putin pot scrie in jurnal fara sa incep sa plang sau sa ma straduiesc sa-mi stapanesc lacrimile.Daca nu as scrie acum,cred ca m-as gandi incontinuu la Eve si la cat de mult imi va lipsi.Cand eram mica,mama obisnuia sa-mi spuna ca oamenii vin si pleaca,dar a uitat sa-mi spuna cat de mult voi suferi dupa ei.Ei pot veni si pleca,dar eu nu mai pot fi aceeasi.
Exista oameni care te marcheaza, chiar fara sa-ti dai seama.Acelasi lucru mi se intampla si mie cu Eve.

Astept parerile voastre cu privire la acest capitol. :))