Lacrimi invizibile

De ce...?

Laurie o chemă:
-Hei,Jessie!Ai fost la târg?
-Normal!!!
-Nu ne-am întâlnit!Dar ai văzut că erau doar chestii pentru copii.
-Cum?Tu unde ai fost?Acolo nu era nimic pentru copilași.
-Ce?Ohhhhh!!!Am fost la petrecerea FamilyDay.Sunt atât de...
-Frustrat?!
-Da!Cred că și tu!!!Săraca de tine!
-Nu,nu sunt!Nu te plac,și vreau să mă lași în pace!!!
-Dar...
-Rapid!!!Sunt nervoasă!
Când ajunge acasă se trântește în pat și începe să plângă.
„O merit.O merit din plin!Am fost naivă.Dar încă am sentimente pentru el.Lacrimile mele se ascund de el.Le e frică de el.Știu că el va dispărea dacă va vedea că eu sufăr din cauza lui,pentru că știu că acolo,la el,într-un colțișor de suflet acceptă că suntem buni prieteni.Îl știu.S-a schimbat.El nu a fost așa.El avea grijă de sentimentele mele.Mereu mă întreba ce fac sau cum mă simt.Acum mă întreabă dacă mai cred în povești cu zâne.Știu,nu mă urăște,dar asta vrea să arate. Când s-a schimbat?De ce?Pentru cine?Pentru el cuvântul „comun" nu există între noi.A plantat un copăcel,iar după o săptămână își bate joc de el.De ce?Ce i-a făcut copăcelul?Nimic.Oh,doamne,înger păzitor,cu ce i-am greșit așa grav?Nu înțeleg,nu pricep! Tot îl iubesc.Plănuiesc să-i spun asta,dar când îl văd,încremenesc. Ce folos au aceste cuvinte?Nu ajută.Mă rescolește gândul că șă urăște,dar știu că nu e adevărat. Îl plac,îl vreau prieten,vreau să ne împăcăm,dar..."
-Jessie!...
-Cine e?
-Anna.
-Cum a fost la Cleo?Cum a fost cu ...Zach.
-De unde știai?!
—I-a luat apărarea lui Cleo,în discuție.
—Oh,păi...nu te superi dacă a făcut ceva cu cineva,nu?
-Adică?...
-Păi...nu am chef acum.
-Anna,spune tot.
-Nimic,nimic!!!
-Anna,nu nega.
-Of!Sunt prea obosită ca să îți spun.În plus nu e nimic important!
-Bine.Ai scăpat.Te odihnești,iar mâine vi la mine să îmi spui totul.OK?
-Bi-ne.........
-OK.
-Cleo și Zach...
-Ce?
-Scuze,nimic...
-Nu,nu ești deloc obosită.Ești obligată să îmi spui tot.
-Oh,ce am făcut?!!!
To Be Continued