Neaşteptat

Capitolul unu

Emily stătea pe locul şoferului, în maşina mamei ei, în faţa casei Clarke şi îşi făcea curaj să coboare. Ştia că va trebui să o facă în curând pentru că Liliana Clarke nu avea cum să nu o fii observat acum zece minute când a parcat maşina şi avea să vină înspre ea în curând. Asta dacă nu are să sune poliţia înainte, şi-a spus Emily apoi a deschis portiera şi a atins cu tălpile trotuarul încins.

Chiar şi pentru sud era groaznic de cald. Puteai vedea aburii cum se ridicau din asfalt şi aerul umed, fierbinte te făcea să ai impresia că gâtul îţi arde de fiecare dată când inspiri. Emily observă cu tristeţe că era acoperită de transpiraţie.

Tricoul verde marin îi era lipit de piele şi urme umede pe material erau atât între omoplaţi cât şi sub sâni. Părul din apropierea tâmplelor, din spatele urechilor, dar mai ales de la ceafă era înecat în sudoare şi ea se bucură că avusese inspiraţia să şi-l prindă într-un coc mai devreme. Bretonul pe care mama ei insistase să şi-l facă îi intra în ochi şi îl putea vedea cum devine tot mai umed cu fiecare secundă care trecea.

Interzicându-şi să se mai gândească la ceea ce făcea, Emily a coborât din maşină şi s-a grăbit înspre uşa casei din faţa ei. Apăsă soneria, aşteptă şi simţi cum se topeşte de căldură şi de nervi. Asta era o idee proastă, cea mai proastă idee pe care o avusese în viaţa ei, dar trebuia să îi spună! Era atât de speriată să se descurce cu tot ce se întâmpla de una singură încât trebuia măcar să îi spună cuiva! Şi cui altcuiva dacă nu lui Gabe?

-Te pot ajuta cu ceva, domnişioară Dozier?

Liliana Clarke o privea din spatele uşii de plasă şi se încrunta la ea. Îi vorbise pe acelaşi ton pe care îi vorbise toată viaţa ei şi pe care îi vorbea şi mamei ei şi tuturor celor pe care Liliana îi considera mai prejos decât ea. Emily îşi şterse transpiraţia de pe frunte şi se uită în sus la doamna Clarke simţind firişiaore de aer rece ce ieşeau din casă.

-Bună ziua, doamnă Clarke! Aş dori să vorbesc cu Gabe, dacă este acasă, doamnă, îi spuse Emily încercând să pară cât de politicoasă mai putea fi într-un loc în care politeţea absolută era normalul.

-Ştie că îl aştepţi? a întrebat Liliana nemişcându-se din loc.

-Da, doamnă, a dat din cap Emily deşi minţea de îngheţau apele.

Gabe habar nu avea că ea vine încolo. Nu era în planul nimănui ca ea să îi facă o vizită, era în schimb o surpriză absolută, de ultim moment. Emily se hotărâse să vină la Gabe şi să vorbească cu el abia acum o oră, după ce a plâns fiecare strop de lichid ce îl avea în corp.

-Intră atunci, i-a spus doamna Clarke deschizând cu o mână uşa de plasă şi închizând-o în urma lui Emily şi pe cea de plasă şi pe cea de lemn şi sticlă.

Aerul rece din casă a făcut-o pe Emily să ofteze de fericire, apoi să tremure de frig. Era un şoc să treacă de la căldura insuportabilă de afară la temperatura mică din casă. Emily şi-a frecat braţele cu palmele încercând să se obişnuiască şi a aşteptat în hol până când Liliana a trecut pe lângă ea.

-Aveţi o casă foarte frumoasă, doamnă Clarke, o complimentă Emily, dar Liliana nu făcu altceva decât să dea din cap, de parcă ar ştii acest lucru foarte bine.

Într-adevăr, casa era cu adevărat frumoasă şi sclipitor de curată. Mobila nouă, strălucitoare îi dădea un aer de prospeţime, iar candelabrele mari elegante te făceau să vezi cât de superiori îţi erau ei ţie. Emily admiră tot ce văzu în timp ce o urmă pe doamna Clarke de-a lungul holurilor şi în sus pe scări şi compară totul cu ce avea ea acasă.

Casa ei de lângă lac era cu mult mai mică şi mult mai dărăpănată. Când tatăl ei trăia el avea grijă ca nici un cui să nu iasă mai înafară decât trebuie, dar acum ea şi mama ei de abia se descurcau cu banii, darămite să mai şi angajeze pe cineva să repare acoperişul. Emily făcea tot ce putea ea, având în vedere că mamei ei nici nu-i trecea prin cap să pună mâna pe un ciocan, dar nu putea să facă munca unei echipe de muncitori. Unii pereţi erau putreziţi, podelele trebuiau înlocuite, veranda din spatele căşii era atât de distrusă încât riscai să cazi prin podea şi acoperişul trebuia înlocuit în totalitate...