Neaşteptat

Capitolul douăzeci şi patru

În acea dimineaţă, simţindu-se plin de energie, deşi nu dormise prea mult în timpul nopţii, Noah se trezi înainte ca oricine altcineva din apartament să se trezească. Cu un zâmbet uriaş şi ridicol de fericit pe buze, bărbatul a mers la baie, apoi a mers să vadă ce fac copiii. Era nerăbdător să-i vadă pe amândoi şi îi venea să trezească pe toată lumea din casă doar pentru a îi îmbrăţişa şi a le spune cât de mult îi iubeşte.

Deschizând încet, fără să facă zgomot, uşa de la camera lui Jacob, Noah şi-a amintit cât de grozavi fuseseră amândoi pe scenă cu o seară în urmă. Macy, cu rochiţa care nici măcar nu se vedea că e ruptă şi un zâmbet gigantic pe buze, cântase alături de corul de fetiţe ca un înger. Jacob, arătând emoţionat, dar şi încrezător în acelaşi timp vorbise despre clinica de oncologie pentru copii elocvent, cu pasiune şi hotărâre. Noah nu ar fi putut fi mai mândru de ei nici dacă amândoi ar fi câştigat câte un premiu Nobel.

Intrând în cameră ca să îl acopere pe Jacob cu pătura verde, care îi era adunată la picioare, bărbatul a observat câteva cărţi şi lanterne între sacii de dormit ale celor doi copii, alături de o consolă de jocuri portabilă. Clătinând din cap amuzat, bărbatul s-a îndreptat şi a ieşit din cameră. Bănuise aseară că Macy şi Jacob nu adormiseră imediat şi mai povestiseră în şoaptă, dar nu se aşteptase ca ei să mai stea să citească şi să se joace.

În timp ce a trecut prin hol, către bucătărie, Noah a fost surprins să descopere cât de bine se simţea în casa lui Emily. Era o atmosferă relaxată şi ospitalieră, o atmosferă care te făcea să te simţi ca acasă, o atmosferă pe care casa Lilianei nu a avut-o niciodată. Noah a oftat amintindu-şi de ceea ce făcuse mama lui seara ce tocmai trecuse şi se rugă să nu o mai vadă în viitorul apropiat.

Liliana, deşi îi dăduse naştere, niciodată nu îi fusese o mamă adevărată, nu aşa cum îi era Emily lui Jacob sau cum îi va fii Kelsye fratelui lui vitreg. Fosta doamnă Clarke fusese prea ocupată cu acţiunile mondene ca să se ocupe de copilul ei şi Noah fusese în mare parte crescut de bone şi de tatăl lui. Sigur, faptul că Liliana s-a comportat cu totul altfel cu Gabe şi discriminarea clară pe care o făcea între cei doi nu l-a făcut pe Noah să o îndrăgească mai mult.

În timp ce punea cafetiera în funcţiune, Noah îşi aminti cum, până în şcoala generală se tot întrebase dacă cumva nu fusese adoptat, sau dacă nu avea o altă mamă despre care nimeni nu dorea să-i spună. Scuturând din cap, bărbatul îşi alungă gândurile rele şi se concentră din nou asupra femeii care dormea în camera alăturată. Dispoziţia lui s-a schimbat într-o secundă şi pe faţa lui s-a întins din nou acel zâmbet tâmpit.

I se părea ireal cât de bine mergea totul şi cât de uşor se potrivea cu Emily, în toate privinţele. Cei doi gândeau aproape la fel, făceau multe lucruri asemănătoare, simţeau la fel unul pentru celălalt şi atât de multe altele. Sigur, şi-a spus Noah, s-ar putea să nu fie de acord cu inelul pe care i l-am cumpărat, dar asta nu e o problemă ce nu poate fi rezolvată cu timpul...

Noah, pentru că era atât de îndrăgostit de Emily, pentru că îşi dorea acea familie de vis cu ea, Macy şi Jacob şi pentru alte o mie de motive, mersese, după ce procesul doamnei Lennox se încheiase, la bijutier. Bine, poate că şi încurajările femeii excentrice aveau ceva de-a face cu asta, dar avocatului îi plăcea să creadă că actul de a cumpăra inelul a fost făcut din iniţiativă proprie. Noah, deşi ştia că era devreme, foarte devreme ca o cerere în căsătorie să se petreacă, tot avea de gând să o facă.

O iubea prea mult pe Emily ca să mai petreacă vreo zi fără ea, sau vreo noapte, şi nu avea de gând să irosească nici o secundă din cele ce le mai avea de trăit. Timpul era mult prea preţios ca să fie pierdut aşteptând aprobările societăţii, lucrurile bune trebuiau înfăptuite pe moment, în momentul potrivit, pentru că altfel ar fi pierdute. Nu contează că nu ştii cum îşi bea cafeaua, şi-a spus Noah în timp ce se încrunta la ceaşca de cafea pe care a scos-o din dulap, contează doar că o iubeşti şi că şi ea te iubeşte.