Parintii Tarei au sosit dupa ceva timp si au inceput sa o intrebe pe Alia despre ce se intamplase. Alia putea fi oricum dar nu sincera cu acestia caci asta ar fi insemnat condmnarea iubitului sau.
Asa ca nu a fost, a spus ca nu stie nimic. Dupa 2 zile Tara a murit, surprinzator sau nu Dima nu a patit nimic si nimeni nu il poate suspecta.
Prezenta in cortegiul funerar al prietenei mele. Mai adaug si ca a fost vina mea si am o inima distrusa.Cerul este iar cenusiu, privesc la multimea imbracata in negru, care plange, apoi spre sicriul ei alb, apoi spre ea, uite-o acolo, pe cea care mi-a fost alaturi ca o mama, ca o sora, ca o prietena, ca orice imi trebuia , e frumoasa, surad cand imi amintesc ca zicea ca e o dorinta de-a ei in ultima zi, sicriul alb, oglinda pe capac si minifrigider, sunt trezita de claxoanele masinilor dupa ce am trecut de ultimul ei colt, e moarta, chiar s-a dus, nu am mai putut sa ma stapanesc si am cazut in genunchi la cimitir, am lasat totul sa iasa, plangeam si tipam in speranta ca se va trezi, constienta fiind de contrariu.Au coborat sicriul si eu a trebuit sa mi iau adio de la Tara, pe veci!
-Promit, nu o sa mai continui viata asta, nici cu barbatul asta, Tara!
M-am uitat spre apartament iar, apoi am urcat in masina. Adio!
Si am plecat a doua oara, am fugit de toate persoanele dragi ca sa fiu sigura ca nu mai ma pot rani caci inima mea nu ar mai fi putut suporta. Trebuia sa fiu atenta la Dima inca de cand l-am vazut in fabrica aia, nu sa plec in lume cu el.
CITEȘTI
Psihoza
Short Story"Nu sunt nebun. Doar ca nu imi pasa de absolut nimic si nimic nu mai are farmec pentru mine, sau cel putin asa ma indruma vocile. Eu nu sunt nebun, doar ca nu simt nici un fel de empatie pentru nimeni. Ma pot uita la ei suferind ore intregi si sa ra...
