Am 30 de ani si sunt un simplu cugetator.Dorm toata ziua si-mi pierd noptile scriind despre nimicuri.In putinele dimineti in care nu am somn am prostul obicei de a-mi prelungi suferinta insomniei iesind sa-mi beau cafeaua de calitate superioara la 1 leu de la tonomatul din coltul primului magazin.Acelasi deja-vu imi omoara starea si imi aprind o tigara ca sa-mi iau gandul de la toate prostiile si neajunsurile vietii.Cafeaua e leacul meu contra mahmurelii.
Niciodata nu am putut sa scriu cand eram treaz,nu si atunci cand eram bine,cand eram ok si totul era roz in viata mea.Am darul de a dramatiza si de a-mi induce tot felul de stari chiar si cand tot zenul din lume ma inconjoara.Nu pot sa zic ca am fost fericit complet pana acum,poate de asta scriu continuu.
Dupa o noapte grea,cu multe sticle drept amintire pentru femeia de serviciu deja obisnuita cu obiceiurile mele ajung la nenorocitul tonomat.Un lucru e sigur,niciodata nu raman fara cafea acasa,poate e doar nevoia de a lua niste aer sau de a vedea lumea si totul trecand prin jurul meu,pe langa mine.
Privesc cu greu scrisul de pe butoanele nemernicului care-mi da batai de cap cu bagarea banilor si pana la urma reusesc sa-mi comand ceva fara zahar.Ajung pe o banca prea rece pentru posteriorul meu si ma asez,ciudat,este prima zi in care-mi uit castile.Habar nu am cat era ora,stiu doar ca vis-a-vis de mine erau 2 tipe,frumoase,tinere si pline de viata.Se vedea din rasul colorat pe care-l aveau si din cojile semintelor aruncate pe jos.Iubesc linistea,insa se pare care nu o sa am parte de ea in dimineata asta.Toata lumea e fericita,incat am impresia ca pasarile-si omoara plictiseala cantandu-mi in cap pe departe cea mai proasta melodie.Stau 5 minute si ma gandesc frustrat la castile alea care aveau sa stea pe birou sau cine stie unde dracu le aveam nefolosite,mai imi omor cateva minute holbandu-ma in gol pana vad un grup de tineri trecand pe langa.Un fraier de acolo incerca sa ocoleasca ceva,probabil o persoana,probabil o banca plina cu inamicii varstei.Ce-i clar e ca nu a reusit sa-si convinga prietenii si a trebuit sa suporte chinul indiferentei pe care nu era in stare sa-l arate.Intre timp si domnisoarele din fata mea deveneau mai agitate,parca ceva demonic le-a facea sa vorbeasca din ce in ce mai tare.Imi venea sa rad , era inevitabil ce avea sa se intample,nelinistitul din grup a trecut primul,prin fata fetelor aproape un fuga.Asta nu inainte sa se auda dinspre banca mahalageoaicelor " E RATATII AIA" . " E ratatii aia " va sa zica,ma gandeam ca asa arata clasa sociala inferioara sau acea tipa nu aveam ai mult de 2 neuroni deja prea uzati.Am ras in sinea mea,mi-am baut cafeaua si m-am pregatit spirituatl de o zi grea.
Trebuia sa ma duc la banca pentru o prima incasata de la ziarul orasului pe care bineinteles ca nu-l citea nimeni insa ce nu este cunoscut nu poate fi criticat.
Ma pregateam sa intru in celebra si singura banca din cartierul meu cand vad o tanara de vreo 25 de ani ,imbracata classy si cu o fusta scurta cum isi sorbea cafeaua si tragea dintr-o tigara nervoasa.Era acompaniata de inca o femeie mai in varsta si cu mai multa celulita pe coapse.Totusi cea dintai avea ceva interesant,am vrut sa par ca ma invart pe acolo,poate poate imi fac curaj sa o bag in seama.Ma aproprii cu intentia de a o si face cand aud o voce suava soptind ceva obraznic.Nu ma intelegeti gresit,imi plac tipele de genul,dar "Acum stiu ca umbla cu curvele lui" ma scarbea.Din nou barfa si rautate.M-am indepartat si am intrat inauntru terminandu-mi treaba.
Asta a fost prima seara in care am putut sa dorm.Insa dupa lungi chinuri cu constiinta mea bolnava si de moda veche am inteles unele lucruri si am scapat de anumite conceptii.
Nu exista diferenta intre "e cu ratatii aia" si " umbla cu curvele lui ".Nu exista clasa sociala,poti sa fii destept cat n-a vazut pamantul.Caracterul de cacat te da de gol.Dovada ta de rautate in fata tuturor,nevoia de umilire si culmea de victimizare,in ochii mei doar te scad si te aduce la acelasi rang de needucat frustrat.De ce frustrat? Pentru ca daca ai ceva de reprosat,o faci direct si nu in fata tuturor pentru a-ti umilii "adversarul" tau imaginar.In cei 30 de ani am invatat sa ma feresc de cersetorii de atentie si de cei mai bine "cotati" in ochii altora.
