Nu mi-au placut niciodata animalele.Nu m-am simtit atras de ele si probabil ca sentimentul a fost reciproc inca de la primul catel si ala chinuit de geniul meu diabolic in varsta de 3-4 ani.
Am primit atatea mustrari sa-l las in pace si sa nu ma mai joc cu el incat am inceput sa-l privesc ca pe o pedeapsa.E greu sa ai in fata lucru pe care-l vrei cel mai mult si sa stii ca nu poti sa ajungi la el fara sa faci compromisuri (in cazul unui copil de 4 ani de pe vremea aia , cel mai mare compris erau orele de desene animate si alea stiute pe de rost).Nu m-am prezentat inca.Ma cheama Adam si locuiesc intr-o garsoniera dintr-o suburbie din Kunvill.Detaliile nu-s grozave dar e greu sa gasesti un pat si o camera pentru 200 de lire pe luna intr-un oras ca asta.M-am gandit de multe ori sa ma intorc in orasul natal YorkTown insa niciodata nu am luat asta in calcul.Inceputurile-s mereu grele,cu toate ca inceputul meu e in acelasi stadiu de vreo 2 ani.Prefer sa cred ca nu m-am ratat complet si ca ziarul la care lucrez nu o sa dea faliment prea curand.Cum deja banuiesc ca v-ati dat seama,locuiesc singur si nu m-a preocupat subiectul femeilor pana acum.E destul de greu sa ies in oras si sa iau o masa decenta si singur,de ce sa ma prefac ca sunt un baiat de bani gata doar pentru a agata o tipa pe care oricum as pierde-o cand ar afla ca eu scriu literele de pe "suportul" ala de cafea pe care nu se oboseste nimeni sa le citeasca ? Sa revenim la animale.Chiar daca nu le suport m-am pricopsit pe cap cu o pisica si un papagal de la raposata Laura Jimhill.In caz ca nu v-ati prins Jimhill e numele meu de familie iar Laura e mama.Alta mostenire excluzand datoriile de la barul din YorkTown femeia asta n-a putut sa-mi lase.
Papagalul este preferatul meu dintre insuportabili,asta macar ma trezeste in fiecare dimineata si nu-mi mananca mancarea degeaba.Azi m-a trezit mai devreme ca de obicei.Norocul lui ca nu vorbim aceeasi limba si nu stie cum il "alint" cand face asta.Rutina zilnica ma omoara.Astazi este una din zilele alea toride de vara in care iti vine sa-ti bei pana si cafeaua cu gheata.Imi pun ibricul pe foc,deschid geamul si ma pun sa scriu.Cafeaua a fost muza mea dintotdeuna.Am inspiratie pana cand neobrazatul ma intrerupe cu un ciripit strident.Imi intorc capul si-l vad langa geam.Alta fiinta care zboara din viata mea , ironia face ca de data asta are si aripi.
"Ce proasta e pasarea asta.Sta si da cu ciocul in geam cand are toata libertatea din lume la 20 de centimentri mai la stanga.Nici de atata lucru nu e stare." Parca intrasem intr-o transa amandoi,el incercand sa doboare zidul de sticla cu ciocul si eu privindu-l cum isi face ritualul satanic.Sunt trezit de sunetul apei care da in clocot , ma duc langa geam si dau din mana pana cand bestia se intoarce cuminte pe colivie.
"Se pare ca nu este astazi ziua in care vei pleca",imi tot spun in gand incercand sa gasesc o rima si un subiect pentru ziar.Imi torn apa apoi ziua intra in normal.
Pisica pe de alta parte nu prea o vad des.pleaca si vine cand vrea ea.Multumesc domnului ca nebuna de mama a avut macar mintea sa imi lase un motan.Ce ma faceam cu vreo 5-6 pisici acum?Nu e de ajuns ca locuiesc intr-o vagauna !? Totusi un gand ma linsiteste cand ma gandesc la ea,lasand la o parte cliseul cu muritul cu 20 de pisici si un scaun din care sa se auda mereu scartaitul insuportabil,in rarele momente cand e acasa e o companie destul de placuta.Fix astazi s-a gasit sa se intoarca de pe nu stiu unde.Singura garantie ca mai traieste este atunci cand vine sa manance.Minunile nu dureaza mult si dupa cateva minute iar o vad disparuta.Imi beau cafeaua gandindu-ma la asta asta , picioare pe care sa toarca gaseste la orice colt dar cu toate astea pleaca si se intoarce incontinuu.Nehotarata fiinta.
"Papagalul a avut sansa sa plece de tot insa n-a facut-o si nenorocita asta se intoarce doar pentru mancare.Acum inteleg de ce fosta mea se credea o pisica."
M-am horatat sa scap de toate pisicile din viata mea.Am iesit din casa si m-am indreptat spre garaj.
