Boxing with You

Poftim ?

O voce ma strigă de minute bune, însă nu o bag în seamă. Mormăi ceva ce sincer nici eu nu am înţeles şi strâng mai tare plapuma în pumni, astfel bucurându-mă de căldura oferită de aceasta. 

-Doamne! Skarrlet, în momentul ăsta te trezeşti şi îţi mişti fundul ăla gras la duş !,însă eu visam atât de frumos noile mele mănuşi de box negre, încât nu bag în seamă. SKARRLET !! se aude din nou acea voce care nu îmi da pece.Strâmb din nas întorcându-mă pe cealaltă parte, cu gândul că poate aştepta.

-Skar, haide ! O să întârziem iar ! se aude acea voce smiorcăită. Plescăi din buze punându-mi un picior peste plapumă, dar în secunda următoare simt cum corpul meu face contact cu podeaua, impactul ducând la trezirea mea şi ruinarea visului . Îmi deschid uşor ochii, încercând să mă acomodez cu lumina din cameră apoi îmi îndrept atenţia către colega mea de apartament care stă în momentul de faţă cu mâinile în şold batând constant din picior, eu fiind cu abdomenul la picioarele ei. 

-Ce ai, femeie ?spun plescăind în timp ce mă ridicam de pe jos.

-Ce am ? urlă aceasta.Păi, să vedem ce am, spune încă păstrând tonalitatea vocii.Încerc de o ora să te trezesc iar tot ceea ce primesc în schimb au fost doar câteva molfăituri! 

-Dar e duminică! mă plâng eu cu voce de copil.Lasă-mă să dorm !  

-Skarrlet..spune oftând, nu e duminică, e luni.Iar ai stat până târziu la antrenamente ? Oftez şi eu la rândul meu.Chiar credeam că o să am puţin timp pentru mine, având în vedere că la sfârşitul săptămânii sunt la antrenamente până târziu.Nici nu mai ţin cont de şirul zilelor.Ştiu că exagerez puţin,sau asta cred eu, însă nu mă pot opri.Antrenamentul mă ajută extrem de mult să ies din situaţia asta de rahat în care sunt bagată până în gât.

-Lasă asta,spun înfrântă.Cât e ceasul ? întreb aducându-mi aminte că azi am cursurile de psihologie la ora 8.

-Stai să verific , nu e vina mea că îmi ia ore întregi să te trezesc, spune cu o bosumflare falsă.

 -Ok, nu e nici vina mea că eu dorm adânc, dă vina pe mama matură ! spun gesticulând cu mâinile. Oftează exasperată, după care îşi scoate telefonul din buzunarul blugilor,eu închizând ochii pentru câteva secunde -Îmbracă-te!strigă Mellisa din toţi plămânii. Întârziem! urlă şi mai tare de data aceasta gesticulând agitată ci mâinile în aer. Când am auzit asta, ochii mei s-au deschis larg.

-Cum? urlu si eu la rândul meu, fugind la dulap pentru a-mi lua ceva de îmbrăcat. O nu,nu,nu ! Nu e posibil aşa ceva! continui să vorbesc în timp ce îmi întorceam dulapul pe dos. Îmi aleg nişte haine la întâmplare apoi intru grabită în baie, poziţionându-mă în faţa oglinzii.Pufnesc dezgustată în momentul când îmi vad reflexia.Eram terminată. Fizic şi psihic. Părul răvăşit era începutul ipotezei cum că oboseala şi nervii aveau un efect dezastruos asupra mea.Ochii îmi sunt roşii chiar dacă nu am plâns,şi oboseala se observa cu uşurinţă;faţa palidă deducea şi ea faptul că eram epuizată iar buzele crăpate şi uscate arătau clar faptul că am nevoie urgentă de hidratare.

Las aspectul meu de o parte şi mă concentrez pe hainele din mâna mea, care, bineînţeles erau pe jumătate sport, deoarece aveam doar o oră de psihlogie pe ziua de azi şi imediat ce aceasta e gata am de gând să mă antrenez. Doar aş pierde timpul dacă m-aş îmbraca în vestiare având în vedere că sunt contra cronometru şi urasc acele locuri. Oftez greoi luându-mi periuţa între degete şi începând să îmi periez dinţii. Îmi dau cu apă pe faţă în speranţa că aşa va dispărea somnul, însă nu am reuşit decât să îmi fac faţa şi mai palidă decât era deja.Plescai din buze cu gandul de a-mi face parul să stea, măcar el să nu arate atât de rău.După ce am reuşit să îl 'imblânzesc', l-am prins într-o coadă de cal lejeră începând să mă machiez puţin pentru a nu părea un zombie. Îmi dau cu fond de ten, însă extrem de putin, nişte rimel şi un luciu de buze, astfel machiajul meu fiind gata şi spre surprinderea mea arătam mai chiar dacă nu mă simteam aşa. Nu trebuie să arat asta,mi-am spus în gând .Îmbrac pantalonii de blug negrii ce se mulau pe picioarele mele, care , deşi mie nu mi se părea,lumea zicea că sunt visul oricărui foto-model.Am luat pe mine o bluză lejeră peste care hanoracul de trening ieşind în tombă din baie uitându-mă la ceasul de pe perete care indica ca am pierdut doar 5 minute în baie. Ăsta ar fi un nou record. M-am uitat prin încăpere în căutarea lui Mel', dar în locul ei am găsit un bilet prin care mă anunţase că a plecat deja.