Boxing with You

Prolog

Lovesc constant sacul din faţa mea păstrându-mi ritmul. Mâinile mă dureau din cauza lipsei mănuşilor, însă nu mă opream.Nu puteam. Nu voiam. Singurul lucru pe care îl voiam era ca tot ceea ce trăiesc să fie un vis, un coşmar urât, iar eu să mă trezesc cât mai repede. Păşesc în retragere când mâna mea face un contact puternic cu sacul astfel ajungând să mă doară toată mâna.Dar nu aveam de gând să mă opresc.Mă poziţionez din nou în faţa sacului şi lovesc cu toată puterea pe care o puteam recurge în acţiunile mele, fizice cât şi psihice. Nu mai puteam să pierd şi acest meci, dacă aş fi făcut asta, toată munca mea de până acum, toată copilăria mea, s-ar fi irosit într-o secundă.Muzica ce era din căşti, dată la maxim, se oprise în momentul când genunchiul meu a făcut contact cu sacul astfel lăsând ca în sală să se audă doar zgomotul puternic provocat de contactul pielii mele pe sac.În rest ,nimic, era linişte.M-am oprit din a-mi descărca furia pe sac,dându-mi seama că asta nu mă ajută şi păşesc în faţa oglinzii din sală ce se întindea pe un întreg perete,încercând să îmi reglez respiraţia şi bătaile inimii.

Rănile de pe mâinile mele erau evidente, foarte evidente, iar sângele ce îşi făcea apariţia la fiecare lovitură pe care o executasem, nu mă ajuta de loc. Dar nu aveam de gând să mă opresc, nu acum când ştiu că Iadul nici nu a fot dezlănţuit, iar coşmarul, deşi credeam că este la final, abia începe.