Nu mai spuneți cã noaptea e liniștitã.Voi nu auziți toate strigãtele de durere,toate suspinele,toate frustãrile,toate ofurile adânci,toate înjurãturile,toate gândurile negre,toate șoaptele nevinovat de plãcute,toate sãrutãrile îndrãgostiților,toate melodiile ce urlã în cãști,toate dorințele,toate speranțele,toate visurile,toate aspirațiile,toate blestemele,toate inimile ce zbiarã de singurãtate,toate zgomotele sufletelor ce se vestejesc,toate îmbrãțișãrile calde,toate privirile frenetice,toți demonii ce rãcnesc dupã iubire ca sã se linișteascã,toate bãtãile puternice ale inimilor,toate emoțiile,toate trãirile,?
Noaptea e mai gãlãgioasã,mai gãlãgioasã decât ziua și mai gãlãgioasã decât ați crede voi vreodatã.
Nu e un moment liniștit.NicidecumE un moment de-o gãlãgie și de-o zumzãialã colosalã.
În care gândurile umblã neîncetat pe strãzi pustii și prin întreg Universul.
E momentul prielnic în care oamenii le dau drumul,și pentru câteva ore le elibereazã din minte lãsându-le sã zburde prin zare și pe oriunde
