Ladybug & Chat Noir (Miraculous)

Capitolul 16

Perspectiva lui Adrien

Magia se scurgea din Buburuza. La inceput, nici nu am avut curajul sa ma uit. Dar cand am ridicat ochii.........Buburuza se detransformase. Si sub ochii mei, se afla cea mai uimitoare fiinta din lume. Fata pe care o iubeam cel mai mult, cea care avea chipul ascuns sub o masca. Iar aceasta era........Marinette..... fata pe care am ranit-o. Acum se odihnea pe pamant. Socul fusese atat de mare, incat lesinase.

M-am ridicat de pe banca si m-am repezit la ea sa o ridic. Simteam cum lacrimile imi inunda chipul. Nu ar fi trebuit in veci sa o oblig sa imi arate cine e. Dar era prea tarziu.

-Plagg! Trebuie sa ma transformi! Dar unde e celalalt Kwami?

-I-ai scos cerceii, pustiu! Ai niste Camembert?

-Ce legatura au cerceii cu Camembertul?!!!

-Aaaa, niciuna! Doar ca.....

-Plagg, claws out!

M-am transformat in Chat Noir. I-am pus cerceii inapoi lui Marinette. Kwamiul rosu a aparut...

-Aaaaa.....ce s-a intamplat? Buna, Adrien!

-Tre sa o duc pe Marinette acasa!

-Bine! Stai sa ma ascund in gentuta ei!

A zbughit-o in gentuta. De-abia acum intelegeam la ce ii folosea gentuta.....de multe ori am vrut sa o intreb, da'.......

Am dus-o pe Marinette acasa...... Am asezat-o in pat. Acum nu mai exista nici un secret intre noi! Si abia acum mi-am dat seama ce orb am fost. Era aproape identica cu Buburuza. Probabil magia are ca scop sa nu recunosti persoana. Imi parea rau pentru ea.
Mi-am amintit cum am vorbit cu Marinette, cand am sarutat-o prima data, apoi ca m-am certat cu ea din orice fleac.......sau cu Buburuza, cand am incercat sa filtrez cu ea, cand m-am certat cu ea, cum i-am facut viata un chin cand eram victima Akumatizatilor sau cand am obligat-o in seara asta sa imi dezvaluie identitatea.........

Tragand linie, reies urmatoarele: Marinette chiar ma iubeste si imi e fidela. Si a suferit enorm cand si-a dat seama ca eu nu sunt numai Adrien. Da, a avut dreptate! Faptul ca ne stim identitatile, e mai greu pentru amandoi. Trebuie sa iubim persoana din spatele mastii. Si se intampla sa nu avem aceleasi sentimente pentru acea persoana! Marinette nu ma placea ca Chat Noir. Si nici eu nu o placeam sincer pe Marinette. Am cazut in genunchi....

-Ce ma fac acum? De ce soarta e asa de urata? Nu am cerut eu sa fiu supererou!

-De cat sa te plangi, mai bine incearca sa o trezesti pe Marinette!m-a pus la punct Tikki.

-Nu suntem undeva intr-un basm! Nu e ca si cum as saruta-o si s-ar trezi.....

-Tu chiar te gandesti numai la prostii!?!!!!?

-Dar care e problema ta?

-Ma refeream sa o stropesti cu putina apa! Oooooff!

De mirare, nu am putut decat sa icnesc. M-am uitat prin camera si am vazut ca avea o mica chiuveta. Am luat putina apa si am stropit-o. M-am uitat putin incurcat. Dar pleoapele au inceput sa i se zbata. Cei doi ochi albastri ca cerul s-au deschis.......apoi s-a uitat la mine de parca nu intelege.....

-Adrien.......

-Marinette!

Si m-am repezit la ea! Am imbratisat-o cat de tare am putut. Ea s-a lasat moale.

-Stii ce ma bucur ca ti-ai revenit, Bubu!

Atunci ea s-a desprins din imbratisare. M-a privit drept in ochi si mi-a spus:

-Intr-un fel e....e mai bine asa! La urma urmei suntem facuti unul pentru celalalt!

-Da!am aprobat eu. Si ca doi tineri obisnuiti, si ca doi supereroi.

Apoi m-am intins si am sarutat-o. In sfarsit, simteam ca pe ea o voi iubi mereu. Cu masca....sau fara.

Sper ca si ea simtea la fel pentru mine.......