Riscul Iubirii!

Capitolul 3!

Simt o mână pe talia mea și îmi este frică, așa că nu schițez nici un gest. După câteva secunde încep să tremur și simt 2 mâini în jurul gâtului meu. După câteva secunde nu mai pot să respir și mi se închid ochii.

Din perspectiva Alinei!
Zayn ar fi trebuit să ajungă. Oare unde o fi? Cobor din camera mea și îi observ bagajele lângă ușă. Dacă bagajele sunt aici el de ce nu este? Sper că nu este la Nicole. Știu că va reacționa foarte urât când o va vedea. Știu ce o să fie în mintea lui. Și știu că o să îi facă rău dar ea nu merită asta. Urc în camera ei și observ că patul este gol. Mă uit prin toată casa, nici urmă de Nicole sau de Zayn.
Oare unde au dispărut? Numai lucruri rele îmi trec prin minte acum. Încerc să-l sun pe fratele meu, dar e în zadar. Nu răspunde. Nu răspunde. Ce să fac acum? O să - l sun până răspunde.

Din perspectiva lui Nicole!
Mă simt rău, foarte rău. Încerc să deschid ochii dar îmi este foarte greu. Simt că mâinile și picioarele îmi sunt legate, defapt eu sunt legată de un scaun. Nu pot vorbi. Dar după ce încerc și reușesc să deschid ochii, observ în fața mea o siluetă dar nu prea observ cine este. După ce se apropie de mine, nu pot să cred este chiar băiatul din visul meu. Dar nu înțeleg nimic. De ce sunt eu aici? Cine m-a adus aici? Observ că băiatul se apleacă și se uită în ochii mei. Are niște ochi atât de frumoși, un verde incredibil de frumos. Îl aud cum spune ceva:
-Cine ești? Ce căutai în casa mea? Cine te-a adus acolo? Spune nervos
Eu nu pot vorbi, după ce îmi desface ambalajul de la gură, respir puțin ușurată dar îmi este din ce în ce mai frică.
-Vorbește!! Cine te-a adus în casa mea?
-Sora ta. Spun eu tremurând de frică.
-De unde o cunoști tu pe sora mea? Spune!
Îmi dă o palmă și simt cum șiroaie de lacrimi curg pe obrajii mei. De ce a făcut asta?
-Ce ai cu mine? Ce ți-am făcut eu ca tu să mă bați? Spun aceste vorbe fără ca măcar să mă gândesc la consecințe.
-Cum crezi că aș reacționa când văd o străină în casa mea? Haide să o sunăm pe sora mea să vedem ce zice.
Alina, ai ceva de spus?
-Da chiar am!
-Ce căuta asta în casa noastră?
-Adu-o înapoi. Acum!
-Bine, dar o să-mi dai niște explicații!
-Hai odată!
Închid telefonul o dezleg și o trag până la mașină. O arunc pe bancheta din spate și mă urc la volan. Bag în viteză și pornesc spre casa surorii mele.
Din perspectiva lui Nicole!
Mă simt foarte rău,mă dor mâinile, picioarele. De ce se comportă atât de urât cu mine. Ce i-am făcut eu lui? Chiar nu vreau să mă gândesc la ce se poate întâmpla. Nu vreau să-i facă vreun rău Alinei. Chiar nu merită, ea a vrut doar să mă ajute. Are o inimă bună, dar se pare că fratele ei nu seamănă deloc cu ea. Este atât de crud, atât de rece, atât de rău.....
După ceva timp de mers am ajuns în fata vilei. Cedeam că nu mai ajungem odată. Mergea foarte repede, chiar îmi era frică că o să mor.

Ajungem în fața casei și Alina deschide ușa. Avea o față de parcă a venit sfârșitul lumii. Era foarte speriată, oare este chiar atât de rău ceea ce urmează să se întâmple?
-Intrați! Spune ea cu vocea tremurândă.
După ce intrăm închide ușa și ne facem semn să mergem în living. Când ajungem acolo mă aruncă pe canapea cu brutalitate și își îndreaptă privirea spre Alina. Acesta voind să vină să vadă dacă sunt bine. Îi pune mâna în față și îi spune :
-Nu te mai îngrijora atât. Nu am omorât-o.
-Tu nu vezi în ce hal arată? Ce i-ai făcut?
-Păi, nimic rău.
-Nu te cred. Tu ști să faci doar rău.
După ce spun aceste cuvinte văd că Nicole este foarte speriată la auzul cuvintelor mele. Mă apropi de ea și îi spun:Totul va fi bine! Nu te îngrijora.
-Cum poți face asta?
-Dar ce am făcut?
-Păi ție ți se pare normal ca o străină să locuiască în casa noastră.
-Pentru mine nu este o străină.
-Ce te-ai fi așteptat să fac când vin acasă și găsesc o fată în cameră. Nici nu o cunosc. Nu crezi că ar fi fost mult mai bine să-mi fi spus și mie?
-Dacă ți-aș fi spus tot la fel ai fi reacționat. Pentru că așa ești tu. Ști să faci oamenii să sufere. La asta te pricepi cel mai bine.
-Și acum asta o să locuiască cu noi?
-Nu, o să locuiască la vecini. Normal că o să locuiască la noi.
-Dar eu nu sunt de acord. Nu accept asta sub nici o formă.
-Nu mă interesează! Asta este casa mea și fac ce vreau eu.
-Este și casa mea.
-Gata! Încheiem discuția. Va locui aici fie că îți place sau nu! O i-au pe Nicole de mână și urcăm în cameră. Este aproape dimineață, ora 6 deci nu mai are rost să ne mai culcăm, oricum nu cred că mai poate dormi după povestea asta. Dacă o pot numi poveste, este mai mult tragedie. Se așează pe pat și văd că este foarte confuză.
-Ești bine?
-Cred că da.
-Ascultă. Știu că fratele meu s-a purtat urât cu tine, dar el nu este așa. Are probleme cu controlul furiei.
-Dar are dreptate. Cel mai bine ar fi să plec.
-Cum să pleci? Orice s-ar întâmpla tu vei rămâne aici.
-Dar el nu este de acord cu asta.
-Nu mă interesează părerea lui. Este casa mea și aici stă cine vreau eu.
-Dar mie îmi este frică de ce poate să-mi facă.
-Nu o să se mai atingă de tine. Va fi totul bine. O să vorbesc eu cu el și o să-l fac să înțeleagă.
-Mai bine nu.
-De ce? Mie nu-mi este frică de el. Mie nu-mi va face nimic. Ai încredere în mine.
-Bine dar te rog ai grijă!
După ce am vorbit o Îmbrățișez și o asigur că totul va fi bine.
După ies din cameră și îl caut pe fratele meu. Îl găsesc în bucătărie.
-Ce faci aici? Spun eu în timp ce caut un suc în frigider.
-Păi având în vedere că o străină stă în casa noastră mă simt foarte bine.
-Trebuie să înțelegi că ea nu este o străină. Este prietena mea. Tu ști mai bine ca oricine că nu am prieteni și nimeni nu vrea să stea lângă mine. Și asta este doar vina ta.
-Ți-am spus să nu mai aduci vorba de asta. Nu este vina mea. A fost o capcană.
-A fost o capcană? Nu mai minți! Mai bine spune adevărul direct sau mai bine nu mai spune nimic. Dacă ai tăcea ar fi mai bine pentru toți.
-Ți-am mai spus și mi-am cerut scuze de atâtea ori.
-Dacă tu chiar vrei să te cred încearcă să te înțelegi cu Nicole.
-Asa o cheamă pe fata asta?
-Da, de ce?
-Păi în ciuda a tot ce s-a întâmplat are un nume frumos.
-Ce? Îți place numele ei? Cred că nu am auzit bine.
-Ce e așa ciudat? Nu poate să-mi placă un nume de față?
-Ba da. Dar cum se face că îți place tocmai al ei?
-Dar ce exagerezi atât?
-Eu cred că o placi.
-Da, n-ai să vezi.
-Taci că așa e. Încearcă să nu o faci să sufere. O să te pedepsesc dacă va suferi din cauza ta.
-Nu am nici o treabă cu ea și nici nu o să am.
-Așa zici acum,dar părerea ta se v la schimba.
-Hai lasă asta îmi poți spune cum a ajuns aici?
-Oooo...! Brusc te interesează viața ei. Spun eu cu zâmbetul pe buze.
-Alina, îmi poți spune sau pot să plec?
-Bine îți voi spune ce se întâmplă cu viitoarea ta iubită, dar nu este o poveste atât de frumoasă și încearcă să nu folosești asta împotriva ei! Ai înțeles?
-Bine șefa! Nu te mai răsti așa la mine.
-Păi pe scurt ea nu are o familie, nu are prieteni, am crescut la orfelinat și a fost alungată de acolo și eu am găsit o într-un parc și mi s-a făcut milă de ea și am făcut ce mi-a venit prima dată în minte.
-Și nu crezi că ar fi trebuit să-mi spui și mie?
-Nu cred. Pentru că știam că tu nu te-ai fi purtat frumoasa cu ea. Și acum că ști toată povestea poate nu te vei mai comporta urât cu ea.
-Bine, bine. O să încerc! Acum lasă-mă singur!
-Bine, dar ai grijă ce faci!
-Noapte bună!
-Aha! Noapte bună!

*******