Fugeam de imensul animal în mijlocul pădurii. Peştera era cel mai sigur loc. Acolo aveam unde să mă ascund dacă ursul intra după mine. Acesta răgea in spatele meu si părea că fuge din ce în ce mai repede. Vedeam peştera din fața mea. Era la maxim două sute de metri. Nu îmi lua mult. Eram aproape acolo.
Am intrat.
Respiram greu. Animalul a trecut de peşteră. Acum eram în siguranţă. Dau jos hainele furate săptămâna trecută de la un chioşc. Erau cam mici, dar măcar aveam ceva pe mine. Trebuie să le spal. Dar revine pericolul dacă ies din peşteră. O să risc. Dar nu acum. Scot de sub bluza subtire veveriţa speriată care mi-a lăsat pieptul plin de răni. Dintr-o singura miscare rapidă, i-am sucit capul. Un ranjet de satisfactie apăru pe chipul meu. Ca sa par educat, pot sa spun că a fost o mişcare ghidată de foame. Chiar dacă nu a fost. Am luat briceagul de pe "masă" si am început sa îi tai blăniţa. Fata cu părul roşcat mă privea stupefiată dintr-un colţ unde o ţin legată.
- Vrei şi tu păpuşă?
Ea doar mă privi. Se uita cam urât la mine, ce-i drept.
Era delicioasă.
Nu după mult timp se înserase. Întunericul cuprinse în totalitate peştera si m-am decis că ar fi timpul să fac focul. Am scos doar o mână afară din peşteră şi am luat lemnele subţiri cu care să fac focul. Era foarte frig afară. Mă întreb ce an e, ce lună, ce zi. Mă simt ca şi cum aş fi pierdut in timp, nu ştiu pe ce lume sunt.
Focul pe care îl făcusem ca să gătesc veverita era stins de mult. Se făcuse frig din nou. Stăteam întins pe o pătură improvizată din blana mai multor animale micuţe. Priveam stelele. Ma gândeam mereu la o întrebare foarte simplă.
De ce?
CITEȘTI
Salbăticie
General FictionSălbăticie, sălbăticii, s.f.: Stare în care se află animalele sălbatice; însusire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie, brutalitate, faptă de om salbatic, crud, brutal. Criminal. Dezgustator. Sălbatic. Aşa este el descris. Nu are un nume. Nu...
