12. Rapita?

215 10 0
                                    

Ma trezesc cu dureri groaznice. Simțeam ca mor si eram extrem de amețită. Cand deschid ochii observ ca nu sunt la mine in camera,nici măcar la mine in casa. Încerc sa ma ridic din pat,dar nu reușesc si pic pe jos. Încep sa plâng si ramân pe podeaua rece. Deodată doua mâini puternice ma ridica de jos si ma aseaza cu grija in pat. Deschid larg ochii si observ un băiat de vreo 18 ani,par brunet,ochi căprui si bine făcut,părea a fii de treaba si ca nu Mi-ar face rau.
R: Salut sunt Rick,cum te simți?
S: Sandy,foarte rau.
R: Vrei să-ți aduc ceva? O pastila sau ceva de mâncare? (Spune îngrijorat)
S: Nimic,unde sunt?
R: Acasă. Noua ta casa
S: Cum adică noua mea casa? Vreau la casa mea (urlu)
R: Asta e casa ta de acum. Șeful te-a adus aici si vrea sa avem grija de tine.
S: Adică am fost rapita?
R: Ceva de genul
Încep sa plâng gândindu-ma la mama,la tata,James si la toti prietenii mei. Rick se apropie de mine si ma îmbrățișeaza,el chiar pare îngrijorat,dar eu chiar nu înțeleg ce se întâmpla.
R: Iti mai amintești ceva?
S: Îmi amintesc ca James era foarte nervos si ma mușcat apoi nimic
R: De la mușcătura te simți tu asa rau. Imediat va venii o servitoare si îți va aduce mâncare,ei ii poți cere tot ce vrei.
Eu voi venii mai tarziu să-ți spun regulile,pana arunci odihnește-te.
S: Bine
Rick pleacă si Închide usa cu cheia. Încep sa plâng zgomotos. Îmi e asa dor de toti prietenii mei de mama,de James. Îmi e asa frica de ce o sa mi se întâmple aici. Vreau sa stiu de ce am fost rapita. Aud pe cineva ca intra,era o doamna cu parul blond,mică de statura si cam de 35 de ani.
E: Buna scumpa mea,nu ar trebuii sa plângi si asa ești foarte slăbită,uite mânca ceva
S: Nu îmi este foame si cine ești tu?
E: Sunt Elena una din servitoarele șefului si cea care o sa aibă grija de tine. Te rog eu mânca ceva,nu vreau să-mi fac probleme cu șeful
S: Auzi,mie chiar nu-mi pasa de ce zice șeful tau. Eu nu mânc nimic.
E: Eu am sa plec ca am niște treaba,te rog eu sa mănânci
S: Sau lasa
Aceasta părăsește camera si sigur ca o încuie după ea. Îmi iau toate puterile si ma ridic din acest pat imens si observ ca camera avea balcon,ies pe balcon si ma așez pe un fotoliu. De aici pot observa ca este noapte si ca aceasta casa poate fii chiar un castel. Totuși chiar daca avea o priveliște minunata la grădina din spatele casei nu ma puteam gândi decât la cei de acasă. Îmi aduc aminte de ei si lacrimile îmi inunda ochii. Aud usa,dar nu ma chinui sa ma întorc sa vad cine e sincer chiar nu-mi pasa.
N: Am auzit ca nu vrei sa mănânci asa ca cina ți-am adus-o chiar eu. Ar trebuii sa te simți mândra
S: Nu voi mânca nimic si cine ești tu?
Dau sa ma întorc si observ un băiat extrem de frumos,bine făcut cu parul negru si cu ochi căprui strălucitori.
L: Mi se spune Luci,dar eu sunt stăpânul tau,propietarul acestui castel.
S: Oo bun deci îți pot spune ca te urăsc in fata
L: Mai bine mănâncă si taci. Ai mare noroc ca sunt calm,iar tu ești slăbită.
S: Ca altfel ce făceai?
L: Nu ma provoca păpușa
Acesta îmi întinde mâncare,iar eu mânc doar o felie de pâine si beau o cana cu ceai
L: Ai mâncat putin
S: Nu am pofta
L: Ok,noapte buna,ne mai întâlnim noi.
S: Noapte buna
Acesta părăsește camera si o încuie. "Super"sunt închisă într-un castel cu un "stăpân". Culmea ar fii ca ei sa fie toti vampiri sau cine știe ce creaturi. Ma pun in pat si adorm rapid cu gândul la părinții mei.

Sunt o fata rea Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum