Cand m-am schimbat asa de mult? Cand mi-am dat seama ca eu nu sunt la fel ca ceilalti?Dintotdeauna am privit lucrurile diferit. Jumatatea goala a paharului. Oamenii imi spun ca sunt prea tacuta. Unii imi spun ca am fost influentata de cartile pe care le-am citit. Cele care nu au pic de haz in ele. Sunt doar drame,unele si horror.
Pai..aceasta sunt eu,Elena. Mereu stand in banca din spate a clasei , auzind pe toata lumea ,si mai mereu sunt barfe despre mine , cum ca sunt antisociala ,si nu am nici un prieten. Acei oameni gresesc. Nu sunt asa ,doar ca nu imi place sa fiu ca ceilalti,cu o groaza de "prieteni" care la un momendat pleaca,si nu se mai intorc ,niciodata. Eu am destui prieteni ,care nu m-au tradat niciodata ,si mereu au fost langa mine cand am avut nevoie.
Adam,e cel mai bun prieten al meu. Ne cunoastem de o viata intreaga , si ma place inca de la gradinita. Mereu ne petrecem timpul impreuna ,cu toate ca el stie ca nu putem avea o relatie.Acum vine intrebare:"de ce".M-a intrebat de mai multe ori daca vreau sa fiu iubita lui ,insa mereu i-am spus ca tin la el ,si nu vreau sa il influentez cu singuratatea mea,nu vreau sa il fac sa simta ce simt eu ..plus ca mie imi place de altcineva. Vorbim despre asta mai tarziu.
Eu stau cu fratele meu mai mare ,Matt. Parintii nostrii sunt plecati in strainatate de vreo 4 ani. De obicei ne suna odata pe luna. Matt crede ca nu vor sa ne mai vada. Nici nu ma mira. Tatei niciodata nu i-a pasat de noi . Toata viata lui a stiut sa ne spuna ca nu suntem buni de nimic . Eu fiind mai mica ,de cele mai multe ori ma duceam in camera si plangeam . Matt venea la mine ,ma lua in brate si imi spunea sa fiu tare.
