Băiatul din vecini

O viață nouă

Ați simțit vreodată nevoia de susținere? Să vă doriți cu adevărat să vă înțeleagă cineva, dar să realizați că nu are cine? Probabil ar fi politicos să mă și prezint înainte de a vă cere un răspuns. Mă numesc Felicia Filip. Mulți glumesc spunându-mi Fifi, datorită inițialelor mele. Sunt o fată simplă, nu îmi place să atrag atenția, am aproape 18 ani, sunt o fire sociabilă, îmi place să îmi fac prieteni, dar mereu îi pierd, deoarece sunt înlănțuită de deciziile părinților mei. Azi e 14 septembrie, mâine începe școala, mă tot gândesc la anul ce urmează. Gândurile îmi sunt întrerupte de vocea groasă a tatălui meu.
-Fel, de când am plecat nu ai scos un cuvânt, știu că e greu pentru tine, dar te rog, abandonează peisajul ăla și spune-mi ce te frământă.
-Ce mă frământă? Tată nu fi absurd, niciodată nu v-a păsat cu adevărat ce simt sau vreau eu. Ați crescut firma aia de avocatură în locul meu și acum vrei să-ți vorbesc?
-Felicia Filip, nu fi obraznică cu tatăl tău, vei înțelege deciziile noastre când vei avea și tu responsabilitatea unei familii.
-Da, mamă. Cum spui tu. Mă anunțați când ajungem, vreau să ascult muzică.
Astfel, fără să aștept un răspuns, îmi pun căștile în urechi și adorm.
După cum ați înțeles, ai mei conduc o firmă de avocatură. Ei, Tania și Sergiu, fiind cei mai căutați apărători ai dreptății. Dar întrebarea mea rămâne... Pe fiica voastră, cine o apară?
Mereu am fost geloasă pe afacerea asta, poate pare absurd, dar ei și-au dedicat toată viața acestei "responsabilități", așa cum mereu au numit-o.
Revenind, somnul îmi este întrerupt de vocea mamei.
-Fel, trezește-te! Am ajuns.
Fără pic de energie sau entuziasm, cobor din mașină și privesc spre casa ce se afla în fața mea.
Să începem o nouă viață!
Oare aici cât voi sta?

Este un capitol introductiv, sper să vă placă și aștept părerile voastre, să continui?
P.S. Este prima poveste, voi avea nevoie de de puțină înțelegere și de toate ideile voastre, putem scrie împreună viitorul acestor personaje.