Băiatul din vecini

Acasă?

Când în sfârșit mi-am făcut curaj să intru, am fost surprinsă, puteam să jur că am intrat în fosta mea casa.
-Tata, ce e asta?
-Scumpa, ne-am gândit că poate dacă totul arată la fel îți va fi mai ușor. Ce crezi?
-E drăguț, mulțumesc. Pot urca în camera mea?
-Da.
Am urcat, iar cu fiecare treaptă, alte gânduri apăreau, poate și camera mea arată la fel, dar sigur nu este aceeași.
Am intrat și da, totul la locul lui, până și ursulețul de pe noptieră este la locul lui, e o jucărie mică, dar e amintire de la o primă iubire, pe care a trebuit să o abandonez.
Am făcut un duș rapid, m-am schimbat și am coborât, bineînțeles ai mei nu mai erau pe aici, așa că am hotărât să ies puțin. Mă duc să mă plimb, poate cunosc puțin orașul.
Ieșind din curte, nici nu apuc să fac un pas că mă lovesc violent de altcineva, aș fi căzut chiar dacă din reflex acel băiat nu mă prindea.
El - Heii! Scuze, ești bine?
-Heii! Da, tu?
El - Da. Uite, mă grăbesc, poate ne mai vedem pe aici.
-Dar, poate!
Ciudat băiatul. Îmi continui mersul și văd un parc, am să intru, poate mă mai relaxez puțin. Locul era unul drăguț, erau mulți tineri ce se plimbau, copii care se jucau și din neatenție unul m-a lovit cu o minge.
Copilul -Scuze, îmi dai mingea înapoi?
-Sigur, stai liniștit.
Doamne, ce drăguț era. Merg mai departe și văd un lac, e clar acolo va fi locul meu. Mă așez pe iarba deasă și mă las purtată de gânduri și apa cristalină. Oare colegii mei mă vor accepta sau pentru ei voi fi din nou fata ciudată și nouă? E greu să te integrezi mereu, să crezi că în sfârșit ți-ai găsit locul și brusc să fi nevoit să pleci. Dintr-o dată aud pași, deci nu era locul meu.
El - Heii! Tot tu?
-Bună! Așa se pare! Ce faci aici?
El - Aici vin când vreau să fiu singur.
Băiatul ce cu puțin timp în urmă m-a lovit, acum stătea chiar în fața mea. E înalt, brunet și are ochii negri.
Eu - Și te vei prezenta.
El - Da, scuze. Eu sunt Răzvan. Tu?
Eu - Eu sunt Felicia.
R - Drăguț nume. Nu te-am mai văzut pe aici.
F - Sunt nouă, chiar azi m-am mutat în
R - Am înțeles. Vei vedea că îți va plăcea aici. Locul e drăguț și oamenii simpatici..
F - Mulțumesc pentru incurajare.
R - Eu ar trebui sa plec, te conduce acasă?
F - OK mulțumesc.
Drumul a fost unul tăcut, era drăguț să merg cu el, dar nu știu ce îl reține din a vorbi cu mine. A rupt atunci când eu m-am oprit și m-a întrebat ce s-a întâmplat.
F - Nimic, dar eu aici locuiesc.
R - Când ai spus că te-ai mutat azi, nu credeam că vei fi chiar vecina mea. Eu stau vis-a-vis.
F - Atunci înseamnă că ne vom vedea mai des decât credeam. Dar momentan trebuie să intru. Mai vorbim, noapte bună..
R - Cu siguranță ne vom vedea. Noapte bună!
A plecat iar eu am intrat în casă. E deja 9 jumătate, ar fi timpul să dorm, mâine va fi o zi lungă. Mă întind în pat gândindu-mă la acei ochi negri. Oare ce așa special la acest băiat de e în mintea mea înainte de somn. Mă voi gândi la asta mâine.

Știu că e scurt, dar mă acomodez mai greu. Nici nu știu dacă să continui.. 🙈