It won't be you

Capitolul 9

N: Nu ca as da vina pe tine,dar ce dracu a fost aia?

A trecut pe langa mine si se tot invartea,era foarte nervos,nu stiam ce sa ii explic,adica mai pe scurt nu imi gaseam cuvintele.

J: Neal nu e vi..

-Jess,ma descurc,e okay,ma poti lasa singura cu el,te rog?

J: Da sigur,sunt sus Kath...trecand pe langa Neal si am impresia ca vrea sa il loveasca.

N: Deci Kath?

- Nu stiu Neal,nu stiu,eu dormeam,Jess m-a trezit si mi-a aratat pe net,nu e vina mea,nu e de parca eu am compus melodia sau eu am pus pozele si totul,poate melodia l-a ajutat,asa a spus...

N: Acum ii iei apararea?! Tipa la mine.

-Ce,nu! Cum sa spui asta Neal,nu ii iau apararea,de ce as face asta?

Tipam unul la altul ca doi idioti,stiam ca la asta se ajunge.

N: Pentru ca iti pasa,de el,de melodie,de tot!

-Poftim?! Tu,tocmai tu imi spui asta,cel care "Eu nu te judec Katherine,eu o sa te ajut Katherine" ,nu e vina mea Neal!

N: Stiu ce am spus si asta fac,doar ca sunt nervos si nu inteleg de ce.

-Nu stiu,intelege odata! ...m-am intors si am dat sa intru in bucatarie,dar am ramas blocata cand am auzit ce cuvinte au iesit din gura lui.

N: Ai fost plecata undeva cat am fost eu in Londra cu filmarile?

Hai Kathrine,spune-i,hai,numa' bine scapi de tot stresul,sau te paraseste,una din doua,ori ii spui tu si ii rupi sufletul,ori aflta din alta parte,nu te va ierta niciodata si te paraseste.
Taci,jur ca te omor cu prima ocazie...m-am intors la el si l-am privit in ochi.

-Nu Neal,am stat acasa asteptandu-te pe tine! Dar tu normal ca nu ma crezi,nimic nou...am mai facut un pas in fata,dar m-a prins de mana si m-a tras in bratele lui.

N: Imi pare rau,nu am vrut sa dau vina pe tine,stiu ca tot ceea ce face,face doar ca noi doi sa ne certam si se pare ca reuseste si e doar vina mea,la dracu,imi pare rau Kath!

- Pai orice face,se pare ca ii merge dragul meu...

Mi-am tras mana si am intrat in bucatarie punadu-mi o cana de cafea fara zahar si cu putin lapte,Neal a venit imediat dupa mine,punadu-se in fata mea.

N: Uite Kath,incep sa imi pierd mintile,okay?! ...nu vreau sa te pierd vreodata,tu esti fericirea mea,crezi ca mie mi-e usor,crede-ma nu mi-e.Mereu stau si ma gandesc ca o sa vina ziua aia in care o sa vii la mine si imi vei spune ca te-ai saturat,ca il iubesti si vrei sa te intorci la el si eu o sa raman singur.Nu vreau sa raman fara tine,te iubesc prea mult,dar ma simt neputincios in fata sentimentelor tale,deoarece nu imi pot da seama ce simti cu adevarat fata de mine,fata de situatia asta.Simt ca te pierd pe zi ce trece tot mai mult,in fata lui.Si stiu ca nu te merita,asta nu e iubire,ce are el e obsesie fata de tine.Stiu cat l-ai iubit si stiu ca o sa il iubesti mereu,a fost prima ta iubire,e normal,nu te judec,nu imi pasa,doar ca vreau sa ma iubesti si pe mine sau macar sa ma scutesti de o suferinta cumplita,chiar daca e prea tarziu,dar am nevoie sa stiu ce simti,sa imi arati ca iti pasa macar putin de mine si de sentimentele mele fata de tine.Jur ca as face orice doar sa te vad cu zambetul pe fata si fericita,dar as vrea sa fiu eu motivul fericirii tale.Nu el,pentru ca daca te iubea atat de mult,acum era langa tine,dar nu e.Eu sunt Kath,te rog,am nevoie sa stiu,sa stiu ca insemn ceva pentru tine si sa ma conving ca nu sunt doar umplutura si distragerea ta.

M-am blocat,nu cred ca a respirat in tot acest timp.Nu imi gaseam cuvintele sa ii spun ca nu e doar umplutura si ca sunt norocoasa sa il am langa mine,dar nu stiu cum sa ii spun toate astea.Stiu,dar singura mea problema e ca eu nu mai pot sa iubesc din nou.