~CAPITLOL I~
Noi inceputuri...
Si asa incepe poveastea...Eu, o fata obisnuita intr-un orasel anost.Mereu am avut senzatia ca oamenii ascund ceva de mine.Ciudat...
Casa mea e la marginea orasului, intrucat sunt noua in oras. La marginea sa, la vreun Km de casa meae un lac. Un lac mare si rece. Oamenii nu prea trec pe acolo fiind ca aud diferite zvonuri despre locul acela. Mie imi place sa inot, si sunt curioasa, deci probabil voi trece pe acolo.
Dar acum trebuie sa imi fac prieteni. Ce poate face o fata de 14 ani,singura doar cu o soara mai mare, care o cicaleste intr-una?
-Ale, hai pe afara, o strig eu.
-N-am chef. zice ea stand pe telefon in camera.
-De ce?
-Fiind ca nu vreau, ce enervanta poti fi, Celine!
Eu imi iau imbufnata paltonul si ies pe usa. Ma plimb, ma plimb pe strada ingusta vazand un om la cate 10 m. Si sunt numai batrani sau adulti trecuti de tinerete. Nici-o fata de varsta mea. Sta sa ploua. Dar ce-i asta? Aud deodata bniste voci, si ma duc sa vad cine este. Sunt niste fete care par de varsta mea. Par dragute...Ma duc sfioasa catre ele si zic:
-Salut. spun eu prietenoasa.
Nici un raspuns. Numai una dintre ele ma priveste rece, facandu-ma sa fac un pas inapoi. La inceput ma cam sperie. Apoi imi fac curaj si mai zic:
-Salut, pe mine ma cheama...
-Nu ne intereseaza cum te cheama. zice fata de care imi era frica.
-Dar... ma gandeam ca ne-am putea imprieeni...
-Noi sa ce? Hai, lasa-ma, n-am chef sa vin pe la tine sa ne jucam de-a 'ora de ceai'.
Ma uit si la celelalte fete, una parca vrand sa zica ceva dar, ezitand din cauza celeilalte. Simteam cum parca imi aluneca pe obraz o lacrima fierbinte. Cu greu ma abtineam sa nu plang. Asa ca am plecat de langa ele cu capul plecat in jos. Pana ce am auzit ceva:
-Stai!
Era una dintre fete.
-Nu o baga in seama, e in toane rele, iubitul ei e bolnav. Pe mine ma cheama Monica, iar ea e sora mea, Bonnie.
-Eu ma numesc Celine.
-Dragut. Ne mai vedem.
Tot am sentimentul ca unt urmarita, ca imi este ascuns ceva! Dar ce??? Trebuie sa aflu...
