Între Două Lumi

Femeia cu fata senină

  Cînd si-a pierdut părinții,Melody a crezut că s-a pierdut si lumea.Nimic deja nu mai conta,de parcă era izolată într-o sticlă neavînd contact cu lumea înconjurătoare,era doar ea si gîndurile ei.Si-ar fi dorit ca în momentul incendiului să fi murit si ea,împreună cu familia ei.Tot ce avea ea mai scump pe lumea aceasta s-a dus,s-a spulberat ca si cum nimic nu ar fi avut.Fetita,la doar 10 ani,a avut de trecut prin cele mai cumplite vremuri,cu care nici chiar un adult n-ar găsi forțe să se descurce.Însă Melody pe cît de fragilă părea pe dinafară,pe atît de luptătoare era pe dinăuntru.
  În a-si găsi liniștea și echilibrul emotional a fost ajutată de o femeie blîndă,de doamna psiholog Abigale Winstorn.La ședințele de vindecare doamna psiholog se străduia să creeze o atmosferă calmă și caldă,astfel ca pacienții sa se simtă în siguranță si să-si descarce sufletul.
  Pentru Melody,Abigale Winstorn a amenajat camera pentru ședințe cu o mulțime de căluti-jucării,cu imagini în care sunt observați armăsari puternici cu coama în vînt,cît a si amplasat în mijlocul camerei un ponei colorat gata de călărie.Melody adora caii,iar în zilele de odihnă obișnuia cu părinții să plece la bunici si să organizeze plimbări cu caii.Doamna Abigale a aflat acest lucru si a amenajat astfel camera ca micuța Melody să se simtă în largul ei fiind înconjurată de ceea ce iubește.Însă atunci cînd copila a intrat în cameră a tipat scurt,a afișat o fată speriată,a început să tremure si să plîngă cu sughituri.Atunci Abigale Winstorn s-a apropiat de ea,a privit-o senin si a îmbrătisat-o strîns de tot,în cît Melody a rămas mirată.Abigale i-a șters cu grijă ochii umezi și a întrebat-o:"Ti-e dor de mama si de tata?Îti lipsesc foarte mult,iar caii îti amintesc de timpul petrecut împreună?"Fetita a dat din cap în semn de afirmare.În acel moment femeia cu fata senină i-a zis micuței un lucru ce i-a liniștit durerea din interior:"Să stii că atunci cînd pierdem pe cineva drag,pe acei pe care îi iubim atît de mult,amintirea lor rămîne pe vecie în sufletul nostru,acolo ei vor fi mereu cu noi si niciodată nu ne vor părăsi.Auzi?NICIODATĂ!"Atunci copila a început a plînge și mai tare,aproape cu strigăte,iar Abigale a adăpostit-o în brațele ei moi si nu i-a dat drumul pînă nu s-a liniștit.
În doamna Abigale Melody a găsit increderea,dragostea si protectia,în ea a găsit un om drag.
  La fiecare ședință doamna psiholog îsi întîmpina micuța pacientă cu cîte un cadou-surpriză.Într-o zi îi dădea o ciocolată,în alta un balon colorat,îi mai dădea si cărti cu imagini ce cereau sa fie colorate,ba îi mai oferea și stichere hazlii cu caluti.Melody era fericită cînd se ducea la Abi si se despărțea cu lacrimi si mutre bosumflate cînd era timpul să plece.
  Cu timpul Melody s-a transformat într-o frumoasă adolescentă...liniștită,deșteaptă,sirguincioasa si tot la fel de îndrăgostită de cai.În fiecare zi după scoală trecea la Abi să vadă ce mai face,să discute cu ea sau pur si simplu s-o îmbrățișeze.Iar în weekend amînau toate planurile si petreceau timpul călărind.Pe cal Melody radia de fericire,se simțea de parcă poate atinge cerul,iar vîntul îi era tovarășul ce-i inspira libertate.Era atît de fericită în acele momente,însă biata Melody era asteptată de o nenorocire care i-a dat lumea peste cap.O a doua lovitură dureroasă nu a putut-o suporta,nici Abi nu a reusit să-i trateze rănile provocate de prima iubire.