2.

34 5 1
                                    

     Privea uşor pierdut cerul, apoi zâmbea, privea asfaltul îmbâxit de praf şi zâmbea din nou. Nu îl înțelegeam, nu am înțeles niciodată circarii: îşi petrec viața într-o rulotă, cele mai profunde clipe de exaltare le sunt oferite de aplauzele unor puşti, iar singura lor glorie este un spectacol taxat cu cinci lei biletul. Jalnică existență.

     Totuşi, în ardoarea urii mele față de stilul acesta de viață libertin, m-am simtit intrigată de prezența colorată a acestui individ, care nu era doar un circar. De fapt, nici nu aş putea denumi monstruozitatea de personaj pe care doreşte să îl interpreteze, părând mai mult venit dintr-un coşmar decât de la intrarea unui carusel. Era aşezat în stânga mea, pe o bancă şi poza în toata gloria costumației hidoase de clovn pe care o purta.

     Sunt obişnuită cu tot felul de apariții în această zonă a oraşului, periferia fiind locul de amplasare al tuturor artiştilor călători, aşa cum se numeau ei, sau gruparea semiurbană a ciudaților, aşa cum le spuneam eu. Revenind la individul care mă ignora complet deşi stăteam la mai puțin de un metru distanță: el continua să se uite zâmbind de la asfalt la cer, trecea cu privirea peste ferestrele blocurilor de vizavi şi se oprea din când în când pentru a-şi măsura cu palmele circumferința gâtului. Când făcea asta zâmbetul i se preschimba într-un rânjet mefistofelic care dispărea la fel de repede cum a apărut.

     S-a ridicat de câteva ori şi a înconjurat banca; nu făcea nimic ieşit din comun dacă punem lucrurile aşa. Doar un individ într-un costum ciudat, ce pribeag încearca să îşi facă ordine în gânduri dând ture în jurul unei bănci. Elementul ce transforma această promenadă într-una atroce era murmurul melodios care îi părăsea buzele şi care nu se auzea aproape deloc până la mine, devenind doar o şoaptă, uşoară, afonă, lipsită de muzicalitate şi totuşi ştiam, ştiam după plecăciunile odioase pe care le făcea, în care îşi atingea pantofii şi după legănatul nepământean din mersul lui că îngâna undeva în mintea sa bolnavă un cântec.

HeathUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum