W.A.

Cap. 1 Demonul

Mă ridic leneșă din pat îndreptându-mă spre dulap în căutarea unei ținute.

Mă numesc Jesy Nelson, teoretic am 18 ani, practic am 17. Spun asta pentru că peste două săptămâni voi face 18 ani.
Stau împreună cu prietenele mele, Perrie, Jade și Anne într-o casă destul de mare pentru patru persoane.

Revenim, ajung la dulap de unde scot un maieu de culoare neagră transparent prin care mi se poate vedea sutienul de aceeași culoare, pantaloni lungi de culoare tot neagră tăiați în genunchi apoi îmi încalț vesnicile mele botine albe cu ținte. La machiaj optez pentru un tuș negru, rimel și un ruj roșu.

Îmi iau geanta și cobor jos unde le găsesc pe fete uitându-se la televizor.
Fug în bucătărie și iau o oală și un polonic ducându-mă înapoi în sufragerie și lovesc polonicul de oală. Sunetul produs de cele două obiecte de bucătărie le-a făcut pe fete să țipe și să se arunce pe jos.

-Nu-i deloc amuzant.. Spune Anne ridicându-se de pe jos masându-și cotul, probabil se lovi.

-Pentru mine e! Spun încă râzând.

Mă țineam de burtă și am început să tușesc deoarece mă înecasem.

-Fetelor, ar fi cazul să plecăm.

-Mda..ar fi cazul. Se trezește și Perrie.

Ne ducem în imensul garaj unde avem zece mașini și ne uităm pe care să o luăm astăzi.
Eu m-am gândit la BMW, dar fetelor nu le-a convenit așa că fiecare și-a luat mașina ei.
Eu cu Ferrari-u meu negru, Alaska cu Mustangul ei sângeriu, Anne cu Porche-ul ei, iar Perrie, ei bine ea Perrie, ea mai mult trage cu pistolul din mașină.

-Jesyyy..ști că te iubesc.. Se milogește Perrie pe lângă mine.

-Ce mai vrei?

-Pot să vin cu tine cu mașina?

Stau puțin pe gânduri. Să merg într-o mașină cu o zăpăcită sau să o resping și să-mi văd de drum? Ohh, îmi este prietenă, nu o pot lăsa. Aprob din cap, iar ea îmi sare în brațe.

Urcăm în mașină și pornesc motorul. Apăs pe pedală de accelerație și imediat mașina gonește pe drum lăsând în urmă urme provocate de roțiile mașini.

La atingerea piciorului meu pe pedală mașina vibra sub noi. Goneam pe autostradă cu 200-300 km/h. Simțeam adrenalina cum îmi stăpânește corpul.

Intrăm în curtea școlii, iar toate privirile pică pe noi. Eu știam că pot să atrag atenția, dar nu mă gândeam să atrag așa repede.

Parcăm mașinile în corpul D al parcării și ne facem intrarea în felul nostru.
Coborâm din mașină, ne aranjăm părul, și ne aliniăm în șir indian.

Ne-am luat cifrul dulapurilor și orarul, acum trebuie să ne luăm cărțile care din câte am înțeles le găsesc în dulap.

Ajunsă la dulapul meu nr. 179, bag cifrul de deschidere și îmi iau cartea de română ducându-mă spre clasă.
Intru pe ușă după ce bat și aud un 'INTRĂ' și asta fac.

-Îmi pare rău de întârziere doamnă..

-Doamna Perkinstone. Spune ea cu cel mai dulce zâmbet.
Te rog, ia loc domnișoară Nelson.

Mă duc în ultima bancă. Toate privirile erau ațintite pe mine, încep să mă sperie noii mei colegi.

Ora a început, profesoara explica chestii trestii la care nu eram atentă, mă holbam la băiatul creț din penultina bancă din stânga mea.
M-a observat holbându-mă și se holba și el la mine. Mai că nu mă pufnea râsul, zici că eram doi  copi care ne holbam unul la altul gen știu că minți, tu mi-ai luat bomboana. El tot se uită la mine, dar eu nu i-am mai acordat prea multă atenție.