Dead inside

Capitolul 1

     Am fost trezită de țipetele lor din nou. A devenit o rutină şi pentru ei şi pentru mine să îi aud țipând unul la celelalt .M-am ridicat în şezut frecându-mi ochii acoperiți cu un văl alb neputând vedea nimic foarte clar din jurul meu . M-am ridicat din pat şi o amețeală bruscă împreună cu o durere îngrozitoare de cap m-au cuprins . Am păşit uşor până la glasvand şi am tras draperia groasă ce nu lăsa lumina să pătrundă în mica mea cameră întunecată, dar atunci când lumina se izbi de fața mea mi-am simțit ochii ieşind parcă din orbite pulsând de durere, fapt care m-a făcut să trag înapoi draperia şi să mă mulțumesc cu lumina becului ce nu avea nici ea un efect foarte plăcut dar era mai slabă şi mai uşor de suportat . M-am îndreptat spre baie pentru a-mi face un duş rece menit să mă trezească din starea de somnolență ce mă cuprindea... Atunci când am terminat mi-am privit expresia bolnavă ce o aveam în micuța oglindă din baie : ochii mei erau străbătuți de vene roşii şi subțiri până la irisul meu căprui . Sub ei aveam nişte pungi ce îmi făceau aspectul să pară bătrân . Buzele se crăpaseră putând să văd sângele dintre crăpături, mi-am trecut limba instinctiv peste ele pentru a le umezii dar fără a avea efect. Mi-am luat privirea din oglindă şi m-am uitat în jos la corpul meu dezgolit , eram foarte slabă , putând să îmi număr coastele ce păreau că încurând o să îmi străpungă pielea.
        Mi-am scuturat capul şi mi-am înfăşurat corpul într-un prosop moale mergând înapoi în camera mea şi aşezându-mă în fața dulapului pentru că aveam urgentă nevoie de o plimbare pentru a alunga oboseala  mea. Am tras la întâmplare o pereche de blugi albastrii şi un tricou crem peste care mi-am luat jacheta de piele , m-am încălțat rapid cu o pereche de teneşi  negri şi am ieşit pe uşa camerei mele coborând scările şi ieşind afară pe uşa din capătul holului, lăsând țipetele părinților mei în spate în momentul în care uşa se închise în urma mea. Vântul rece de toamnă îmi răsfiră câteva şuvițe de păr şi trezi un fior pe spatele meu . Am închis jacheta şi am păşit uşor pe alee privind prin jurul meu căutând viață , dar era doar câinele vecinilor ce lătra de ceva vreme . Cerul era înnorat şi părea că o să plouă .
          Am simțit telefonul vibrând şi am observat numele singurei fete de care am chef acum. I-am răspuns şi vocea ei îmi răsună în ureche :
- Ce faci ? am auzit roşcata mea preferată
-Bine. i-am răspuns aproape instantaneu deoarece era răspunsul obişnuit pe care fiecare dintre noi îl dă la întrebarea asta.
-Poți să vii la cafeneaua din centrul oraşului ?
-De ce? am întrebat-o eu ridicând din sprânceană chiar dacă ea nu mă putea vedea.
       Dar telefonul meu s-a închis , eu rămânând fără un răspuns. Mi-am băgat telefonul în buzunar împreună cu mâna mea ce înghețase în timpul convorbirii telefonice şi am pornit spre cafeneaua unde trebuia să mă întâlnesc cu Khaterine...
         Am ajuns şi am început să caut cu privirea o roşcată cu părul creț ...dar nu ajunsese încă. M-am îndreptat spre ultima masă de lângă fereastră şi m-am aşezat privind pe geam: se pusese ploaia , stropii se izbeau de fereastra rece şi se prelingeau până ce atingeau asfaltul . Mă relaxa sunetul pe care aceştia îl făceau .
     - Cu ce te pot servii? vocea unei fete m-a trezit din transă . Mi-am îndreptat privirea spre ea şi am observat o fată scundă , blondă şi cu părul drept până la umeri, ochi albastrii şi un zâmbet larg . O mică gropiță s-a format în obrazul ei , arată ca o păpuşă.
      -Un ceai de mentă , te rog ! i-am răspuns zâmbind înapoi. Ea afirmă din cap şi plecă .
         În timp ce eu o urmăream cu privirea nu am observat-o pe Khaty ce s-a aşezat în fața mea.
-Hei ! a spus ea în timp ce îşi dădea geaca jos de pe ea.
-S-a întâmplat ceva? am întrebat-o eu ignorând salutul ei.
-Nu...doar că m-am gândit că poate o să îți mai iau gandul de la situația de acasă. Apropo, cum e cu divorțul?
-Nu ştiu. Sunt ocupați să se certe şi acum , dar cred că o să se termine în câteva zile.
-Mă bucur! a spus ea prinzând mâna mea sub a ei. Mi-am tras-o instinctiv , urăsc să-i fie cuiva milă de mine . Ştiu că îi pasă şi de aceea întreabă , dar nu suport asta .
         Fata care mi-a luat comanda s-a întors cu ceaiul meu, lăsându-l pe masă.
-Ce mai face Justin? am întrebat-o pe Khaty dorind să schimb subiectul.
       Justin este iubitul ei...de fapt se comportă ca cel mai bun prieten . Este mai mic cu un an şi este foarte de treabă dar nu cred că o să se comporte vreodată ca doi iubiți adevărați.
-Este bine,cred... a răspuns ea sec şi privind în jos.
     M-am abținut să o întreb ce s-a întâmplat deoarece reacția ei îmi dădea de înțeles că nu vrea să vorbească despre asta.
-Te sun mai târziu,ok? am spus eu în timp ce îi lăsam banii fetei blonde pentru ceaiul meu. M-am aplecat şi am pupat-o pe obraz. Am plecat atât de brusc deoarece conversația noastră nu se prea putea numi o conversație normală între două prietene, aceasta a fost seacă,lipsită de interes din partea noastră...
      Am ieşit din cafenea şi m-am izbit de frigul specific lunii octombrie. Am pornit înapoi spre casă prin ploaie fiind convinsă că o să răcesc.
      Ajunsă acasă mi-am lăsat jacheta în cuier şi am înaintat pe hol. Era linişte, o linişte ciudată şi rară aici  . Am verificat fiecare încăpere până ce l-am găsit pe tata în bucătărie cu o grămadă de foi în jurul lui.
-Ce sunt astea? am întrebat eu aşezându-mă pe blat .
-Sunt actele de divorț. Procesul este gata într-o săptămână. a spus el în timp ce s-a întors la mine şi mi-a zâmbit.Era fericit că în sfârşit o să avem o viață normală şi că mama a ales că după divorț o să se mute .
       Nu am mai spus nimic . M-am dat jos de pe blat şi m-am dus în camera mea lăsându-l pe tata în urmă. Ajunsă sus m-am trântit în patul meu moale. Eram obosită într-un mod ciudat deoarece nu făcusem mai nimic azi. Dar întunericul de aici mă încuraja să adorm, aşa că am fost de acord cu el...
     .......
   Am deschis ochii cu greu şi mi-am ridicat telefonul pentru a vedea cât era ceasul ce indica ora 2:25 . Mi-am dat ochii peste cap şi m-am  ridicat în şezut  deoarece starea mea de oboseală trecuse . M-am ridicat şi m-am îndreptat spre dulap de unde mi-am scos jacheta şi am luat pachetul de țigări spunându-mi rugăciunea în gând sperând să mai fie măcar una. Am găsit-o împreună cu bricheta , aşa că m-am aşezat pe pat şi am aprins-o. Era un mod de a mă relaxa şi pentru a savura fiecare moment în care ea se află între buricele degetelor mele chiar şi pentru câteva momente ,noi fiind ca ele : ne aprindem,ardem încet şi la final ne stingem devenind chiştoace ce nu mai pot fii readuse înapoi într-un pachet nou şi să reluăm totul ...
         Dar acum nu o fumam pentru a mă liniştii, era doar un mod de a alunga plictiseala astfel născând un viciu de care nu vreau să scap .