Cu Damon urmăndu-mă îndeaproape,am gonit prin pădure,sărind peste crengile căzute și țopăind peste pietre. M-am săltat peste gardul din fier al cimitirului,înalt până la bâru,întorcând scurt capul ca să mă asigur că Damon mă insotea inca.
Am serpuit adanc prin padure impuscaturile rasunadu-mi in urechi ca focurile de articifii,tipetele orasenilor,ca sticla sparta,iar rasuflarile lor greoaie,ca huruitul grav al tunetului. Puteam sa aud chiar zgomotul pasilpr gloatei urmaritoare,fiecare pas facand pamantul sa vibreze.
I-am blestemat in gamd incapatanarea lui Damon. Dac-ar fi acceptat sa bea si pana azi,ar fi fost in deplinatate fortelor,iar nou-descoperita noastra iuteala si agiligate ne-ar fi indepartat deja suficient de incurcatura asta.
In timp ce-o taiam prin desis,veveritelr si soarecii de camp fugeuau din calea noastra printre lastar,cu sangele curgandu-le mai iute la apropierea pradatorilor. Dinspre capatul cel mai indepartat al cimitirului,am auzit un nechezat si un fornait.
-Hai odata,am insistat,apucandu-l pe Damon de mijloc si saltandu-l la loc pe picioare. Trebuie sa ne vedem de drum....
