Tratament Sentimental

Partea 8 "Trebuie sa uiti"

       —Deci...imi vei spune ce s-a intamplat de te-ai mutat in casa tatalui meu dintr-odata? Kay ma intreaba, dupa ce m-a ajutat sa-mi car bagajele pana in camera de oaspeti, care acum e a mea, aparent.
Dupa acea imbratisare calduroasa pe care el mi-a oferit-o, pot spune ca m-am mai linistit putin, insa nu ma pot opri din a ma gandi la Gabriel si la cuvintele acelea...mama copilului sau?! Cand sa se fi intamplat asta? Si cum? Adica Gabriel e mereu ocupat si nu cred ca ar fi fost atat de pampalau incat sa uite sa-si puna un amarat de prezervativ, asta doar daca...a vrut asta! Oh, Maiculita! El chiar a vrut acel copil!
—Sandee?
—Huh? Da, scuze. Eram cu capul in alta parte. Imi trag nasul, punandu-ma in pozitie turceasca pe pat. Kay era deja asezat in acest mod, avand in poala o perna. Perna mea in forma de cap de pisica.
—Uhm...ti-am spus de Gabriel, nu? Fac o pauza, asteptand raspunsul sau. El da din cap afirmativ si incerc sa formulez corect propozitia, cat sa nu ma apuce iar plansul.
—Deci, eu, oarecum, se preapoate sa ma fi indragostit de el si...cred ca m-am apropiat prea tare de el in timpul in care am locuit cu el. Spun, iar Kay se incrunta putin, apoi imi face semn sa continui. Imi umezesc buzele, dupa care incep sa povestesc in continuare.
—Ei bine, dupa ce s-a intamplat asta, el parea foarte distant cu mine. Nu ne vorbeam si iti dai seama cum m-am simtit.
—Ca o straina? Kay intreaba, privindu-ma compatimitor.
—Exact. Asa ca astazi mi-am facut curaj si m-am dus sa vorbesc cu el. I-am spus cum ma simteam, iar cuvintele lui...pur si simplu m-au ranit. Au fost ca un cutit infipt direct in piept, ca si cum mi-ae fi cazut un bolovan din acela foarte greu si...
—Treci direct la subiect, Sandee. Kay ma opreste. Probabil o fi dadusem putin pe modul acela teatral.
—Ah, scuze. Am ras scurt si mi-am reluat povestea ce se intamplase cu cateva ore in urma. Mi-a spus ca nu e bine ceea ce e intre noi, ca mai e si Amber si ca ea...ea va fi mama copilului sau. Am incheiat strangand puternic ochii si muscandu-mi buza inferioara, pentru a impiedica lacrimile sa iasa la iveala, din nou.
—Oh, Sande...ce bastard nenorocit! Exclama Kay, facandu-ma sa rad.  Asculta, eu il cunosc pe Gabriel, chiar foarte bine. Continua, dupa ce o liniste apasatoare s-a asternut intre noi. Poate parea bun si inofensiv, dar nu e deloc asa. Acum doi ani...

Flashback, Kay's POV

Voiam ca ziua asta sa fie una speciala. Imi pregatisem costumul, pe care il cumparasem acum ceva timp din Milano, si pantofii din piele italiana. Ii spusesem lui Margaret sa imi cumpere cel mai frumos buchet de flori din oras si aveam incredere ca il va gasi, pentru ca stiu ca femeia asta se descurca tot timpul si, bineinteles, are gusturi in materie de flori. Mi-am potrivit cravata la gat, iar Margaret aparu in camera, aranjandu-mi costumul mai bine.
—Margaret, ai gasir deja florile? O intreb uimit. Doar ce a plecat acum o ora. Ei, nu degeaba spuneam eu ca ae descurca mereu.
—Da, domnule Kaylen. Domnisoara Alicia e o fata norocoasa, cu un asa gentleman si grijuliu...
—Crede-ma, eu sunt mai norocos ca am gasit-o pe ea. Oh, uite cat e ceasul, la 7 trebuie sa fiu la ea. Imi privesc ceasul elvetian, dupa care o sarut pe obraz pe Margaret, trecand in graba pe langa ea. Cand am ajuns la parter, o cutie rotunda neagra adapostea o multime de trandafiri rosii, dar in mijloc lasand la iveala unul alb. Era superb, Aliciei ii placeau la nebunie trandafirii rosii. Ies din casa, tinand entuziasmat cutia cu trandafiri in mana. Ii asez cu grija pe scaunul din dreapta, atunci cand ajung la masina, si apoi ma urc la volan, pornindu-mi Porsche-ul in tromba. Aveam emotii cat casa, nu imi venea sa cred ca eu o duceam la o cina extravaganta pe frumoasa Alicia. Nu imi placeau deloc cinele romantice si alte porcarii, dar Alicia m-a schimbat complet. In seara asta ii voi demonstra cat de mult o iubesc.
Am oprit, insa, la un magazin de bijuterii, inainte sa ajung la ea acasa. Am coborat din masina, trecand strada spre magazin.
In urmatorul moment, totul a inghetat in jur. Prin vitrina magazinului o zarisem. Alicia zambea si se tinea de brat cu un alt tip.
Mi-am inclestat pumnii si maxilarul, intrand in magazin.
L-am batut cu un deget pe spatele tipului, el intorcandu-se. Am ramas socat cand in fata mea statea Gabriel. Cel mai bun prieten de cand ma stiam, chiar daca erau cativa ani diferenta intre noi. Nu puteam sa cred asa ceva.
—Oh...Kay? Ce cauti tu aici? Isi freca palmele panicat privind-o cu coada ochiului pe Alicia. Pumnul meu actionase inaintea mea, facand contact puternic cu obrazul sau. Gabriel cazu pe jos, iar Alicia ma privea stupefiata.
—Kay! Pot sa iti explic! Imi zise ea pe un ton disperat. Vorbele astea erau tipice filmelor dramatice, iar eu uram asta.
—Nu e nevoie. Sa ai o viata frumoasa, tarfo. Rostesc, privindu-l pe nenorocitul care era inca intins pe jos.Iar tu, imi intorc fata catre Alicia, tu sa nu ma mai cauti in viata ta. Daca se poate, mi-ar placea sa dispari de pe planeta. O bat pe umar, apoi, cu o gratie de nedescris, dar si cu o durere insuportabila, ies din magazinul de bijuterii, dar totodata si din viata unei femei pe care am iubit-o cu toata inima si a unui prieten in care mi-am pus toata increderea mea.