Lângă tine pentru totdeauna

Capitolul 8

Capitolul 8- Dezlănțuire sălbatică

Lumina dimineții îi surprinde pe cei doi, îmbrățișați. Arată precum un cuplu de îndrăgostiți ce și-au promis unul altuia că nu se vor depărta niciodată, deși..nu sunt. Ochii lui Caden încearcă din răsputeri să se obișnuiască cu puterea razelor soarelui și când reușește, își dă seama de poziția pe care o are. Picioarele lor sunt împleticite, iar corpul micuț al Juliannei este ținut strâns de mâinile lui mari, ea stând lipită de pieptul gol al băiatului. Își dăduse jos tricoul dat de Julianne în timpul nopții deoarece căldura era una sufocantă pentru el, mai ales când sânii moi ai Juliannei se vedeau prin maieul ei negru ușor transparent. Caden nu-și dădea seama, dar Julianne începuse să fie o ispită pentru el și persoana de care nu se poate lipsi.

Acum că o privește atât de liniștită în brațele lui, se simte mai împăcat cu sine, știe că munca grea cu ea abia acum începe. Băiatul și-a promis că o va scoate pe adevărata Julianne la suprafață și asta va face, deși el nu a cunoscut personalitatea adevărată a fetei, știe că acest comportament pe care l-a abordat nu este cel ce o definește, este doar o mască, o mască mult prea întunecată pe care este sigur că o va face bucăți.

Deși în acest moment centru universului lui Caden este Julianne, are și el probleme lui ca oricare om. Nu vrea să se gândească la ele, este mult prea sătul de viața lui ce îl mănâncă cu totul. A găsit în sfârșit o ancoră de care să se țină și ca să fie destul de sincer, nici nu vrea să se mai dezlipească de ea. Julianne.

Totuși, trebuie să o facă. Pentru un timp scurt, știe asta, dar îi este greu. Își ia inima în dinți și își ridică mâna dreaptă de pe corpul fetei. Îi dă jos brațele micuțe de pe abdomenul lui și își trage picioarele dintr-ale ei, cu grijă, astfel încât să nu o trezească. Când reușește să se dezlipească de corpul fetei, rămâne pentru câteva secunde în fund, pe partea lui de pat. Inspiră adânc, apoi expiră. Se întoarce spre ceasul care se află pe noptiera de lângă pat și observă că este ora șase dimineața. Reușise să adoarmă doar trei ore ceea ce pentru el fusese o binecuvântare de când apăruse Julianne în peisaj. Nu mai dormea noaptea din cauza ei, iar acum că a dormit cu ea în pat, se simte împăcat, într-un anumit fel.

Băiatul nu mai zăbovește mult și pornește spre baia Juliannei cu pași ușori în speranța că fata nu se va trezi. Se îmbracă cu hainele lui ce stăteau pe calorifer încă de seara trecută, apoi își ia telefonul de pe noptiera de lângă pat. Se blochează pentru câteva minute la revederea chipului adormit al "îngerașului" său blond. Chiar începea să creadă că Julianne este un biet îngeraș căruia i s-au ars aripile încet și dureros. Un îngeraș căzut din ceruri, adus aici pentru a i se aduce aminte cine este de fapt. Un zgomot mic făcut de îngerașul lui îl trezi din visare pe Caden, astfel luându-și parcă un la revedere cu prea multă tragere de inimă.

Crețul traversează camera până la fereastra fetei, deschizând-o. Se întoarce iar către pat unde se află Julianne și inspiră adânc învins de el însuși. Se întoarce spre fereastră și dus a fost. Deși simțea că nu este bine ceea ce face, continuă să meargă către casă. Avea nevoie de puțin timp să se obișnuiască cu ideea că, acum tot ce-l mai poate ține în viață este ea.

***

Zilele trecură ca și cum ar fi fost ani. Julianne se simțea singură din nou. Știuse că nu trebuia să se atașeze de acel băiat pe care acum nu-l mai poate scoate din cap. În dimineața aceea Julianne se trezise fericită, ușurată și împlinită. Dormise mai bine ca niciodată. Știa că brațele lui Caden o protejase toată noaptea, dar când s-a trezit, el nu mai era. Plecase, exact ca restul persoanelor ce începeau să o cunoască din ce în ce mai mult. Se simțea abandonată, iar acest sentiment nu-i prea plăcuse. La școală nici măcar nu l-a găsit din greșeală, sau zărit. Se gândea că o evită, dar Julianne nu se lăsase cu una, cu două așa că a mers la bibliotecă în speranța de a vorbi cu el pe timp de detenție, dar nici acolo nu era. A doua zi la fel, nici urmă de Caden, nici măcar la antrenamentele echipei de fotbal, a treia zi speranța Juliannei de a vorbi cu Caden se dizolvase în furia și orgoliul fetei. Nopțile nedormite își puneau amprenta pe chipul frumosului înger blond, dar ei nu-i păsa, renunțase să-l mai caute.