Uraste-ma frumos!✔️

Cap 1

Nu mai stie de capul ei. Pur si simplu nu mai vrea. Nu sunt mofturi de diva mioritica careia nu ii mai convine culoarea spumantului de baie cu care este data pe spate de unul dintre angajatii sai, in timp ce pe gat ii aluneca gustul intepator de shake cu banane flambate de cel mai de fita bucatar din mult mai umila Europa. Apuca mapa de pe masuta abia cumparata de cafea si o arunca in sus, odata cu toate sentimentele, gandurile, fricile si incertitudinile ei, imaginandu-si ca fuge cat mai departe de imaginea celor doua capete care ii apare neoprit in minte. Doua capete care se apropiau, doua perechi de buze care se lipeau una de alta, patru ochi a caror irisi dansau un tango frenetic. Prima pereche de buze stia ce face, stia ca raneste, ca rupe sentimente, si totusi continua, continua sa danseze. Celelalte buze nu stiau. Chiar nimic. Ele credeau ca sunt singurele carora li se promitea iubire. Iar in acel moment, cand au vrut sa fie mai aproape unul de altul, cand au comprimat orice spatiu dintre ei, si-au dat seama ca o alta pereche de ochi ii privea. Plangea. Regreta.Se blama. Cum a putut sa il creada? Cum a putut sa il iubeasca pe cel care acum o trada chiar in fata ochilor ei? Pe cel care nu s-a oprit doar la atingerea ei? Se opreste din plans. Pleaca. E puternica. Si stie ca nu mai vrea. Nu mai vrea nici macar sa-l vada, sa-l simta respirand acelasi aer.

Se indreapta spre sifonierul pe care pana atunci il impartea cu fostul viitor sot. Ii scoate camasile, ii arunca lenjeria prin tot dormitorul si isi alege elegant rochiile care ii apartin. Isi sufla nasul, isi sterge rimelul intins cu una dintre cravatele lui, isi incalta pantofii cu toc si pleaca. Departe, departe. Nici ea nu stie unde se duce, ce vrea, dar e certa de ce nu mai vrea sa vada, pe cine nu mai da nici macar doi bani. Se duce in parc, se aseaza pe o banca, nu in stilul homeless, ci elegant, ca o doamna-asa cum el nu a fost in stare sa o faca sa se simta- isi deschide laptopul si ii da send mesajului pe care pana atunci nu avusese puterea sa il mai reciteasca. I-l trimite lui, celui la care a renuntat sa se mai gandeasca de cand se casatorise.