Uraste-ma frumos!✔️

Cap 2

-- S-a terminat! Luni mă duc să depun actele de divorț.
--Știi că va vrea tot... Și va și obține. Numele lui este peste tot. Nu vei putea...
--Nu mă interesează niciun bun material, vreau doar să scap cât mai repede. Mă pot descurca si făra. Așa cum am făcut-o pâna să il cunosc și să mă căsătoresc cu el.
--Ințeleg perfect ce spui, dar inainte să te căsătoresti cu el aveai niste bani, mulți chiar...pe care, trebuie să-ți amintesc, s-au transformat in casa pe care tu vrei să i-o lași lui. Iar apoi, trebuie să-ți amintesc și că ai renunțat la vechiul job pentru a te angaja la firma lui, de la care ce crezi?-te va da afara. Iar făra casă și loc de muncă o să stai mult si bine pe banca asta, mâncând ceea ce oamenii arunca la coșurile de gunoi.
Si nu-mi spune tu mie că banii pe care ii ai acum la tine o să te ajute cumva. Se duc draga mea și nu sunt ca pietrele, să ii gasești peste tot.
El a avut cel mai mult de câștigat din chestia asta. Iar tu? Tu ai pierdut tot ce se putea pierde. Incepând cu banii tăi și terminând cu inima.
Așa ca revino-ți! Și gândește și tu puțin lucrurile! Ești fată mare acum. Și te las sa-ți rezolvi singura problemele, tocmai, pentru că ești in stare. Te-am crescut să fii!
O strânge puternic in brațe și pleacă. O lasă.
Ea iși strânge lucrurile, iși pune geanta pe umăr și părăsește parcul.

Deschide ușa incet și intră in apartament. E puțin după miezul nopții și toate luminile sunt stinse, dar ea ii simte respirația, știe că e acolo. Se apropie de el, atât cât să ii vadă fața. Arată oribil, obrajii ii sunt roșii. Caută cu privirea sticlele de alcool pe care e sigură ca le va găsi undeva, prin cameră. Dar nu. Nu a băut. Atunci, sigur a plâns. Se lasă pe genunchi, incât ajunge să il privească in ochi.
--Pot să te iau in brațe?
--Iți place să ma ții in brațe?
--Da! Iar asta imi doresc cel mai mult acum. Să te iau in brate. Te iubesc!
--De ce nu i-ai spus și ei asta? De ce nu i-ai spus ca iți place să mă ții in brațe?!
--A fost doar o aventura. Nici macar... Ea nu inseamnă nimic! Te rog...
--Nu mai spune nimic!
Se apropie de el și il sărută, il mângâie, il iubește așa cum l-a iubit intotdeauna. El e fericit, o ia in brațe, se bucura.
Insă doar ea știe ce e in inima ei. Dar acum inima conteaza prea puțin.

Dimineață, Karoll se trezeste puțin buimacă, insă iși revine imediat ce simte gustul amar al cafelei alunecându-i pe gât. Acum e ceva mai liniștită, mai impăcată.

--Matilde, te rog sa imi lași pe birou dosarele care trebuie semnate astăzi și să muți intâlnirea cu domnul Katze la 16:00. Karoll a venit?
--Nu domnule, doamna Parjer nu a ajuns incă.
--A telefonat?
--Nu.
--Bine, mă ții la curent!
Imediat ce domnul Parjer a intrat in biroul său, fusta creion și accesoriile mereu elegante ale soției sale și-au făcut apariția.
--Buna dimineața, Matilde!
--Doamnă Parjer! O dimineata plăcută vă doresc! Vă rog, semnați aici, aici și...dacă vă aduceți aminte v-am spus acum câteva zile... in legatură cu concediul...
--Ihâm, da, imi amintesc. Ce a spus Gotham?
--Nu se poate descurca făra secretară, in perioada asta știți, sunt multe ședințe și lucruri de rezolvat.
--Prostii! Du-te liniștită in vacanță Matilde, vorbesc eu cu soțul meu.
--Vă mulțumesc foarte mult doamnă! Vă rămân recunoscătoare! Domnul Parjer vă așteaptă la etajul doi.
--Da, multumesc. Matilde, era să uit, pregătește-mi actele de proprietate ale firmei și pune-mi-le intr-un dosar. Le voi aduce maine inapoi.

I-a placut, chiar foarte mult! Ar mai vrea să il tina in brațe, să-l sarute. Parul ei ii iubeste mirosul parfumului lui. Și e sigura ca sentimentele sunt aceleași și de cealaltă parte. Pe ea nu o interesează verigheta de pe degetul lui, doar el nu o mai iubește pe femeia aia, altfel nu i-ar fi oferit atât. Așa că il sună.