Dragoste de-o vară

Capitolul 1

Eram în masina mamei in drum spre iadul meu pentru urmatoarele trei săptămâni. Aveam castile în urechi date la maxim şi incercam să mă gândesc la ce am facut să merit asta. Am facut multe tâmpenii în timpul scolii dar ce cred că a convins-o pe mama să mă trimită la bunica e faptul că ea a trebuit să se roage de director să nu mă exmatriculeze la câte absențe aveam. Mă uitam pe geam când am vazut casa veche pe care o stiam şi bunica venind spre masina cu o față veselă. Întotdeauna am urat ca cineva să mă trateze ca un copil şi bunica făcea asta tot timpul. Mama îmi face semn să ies din masină şi să o salut pe bunica.
-Kassandra puiul meu mic! De când nu te-am mai vazut! Se auzi vocea bunicii mai tare ca muzica mea si ea veni să mă îmbrățișeze reusind să îmi scoată castile din urechi. Deja a inceput...
-Buna bunico...
-Salut mamă. Spune mama si o îmbrătisează pe bunica.
-De ce ai adus-o mai devreme aici pe nepoata mea preferată,Callia?
-Domnisoara asta îmi face numai probleme si m-am gândit că trei săptămâni alaturi de o persoana care e de modă veche o să o mai potolească. Mi-am dat ochii peste cap la afirmația mamei şi bunica se uita la mine analizandu-ma.
-De ce ai pantalonii rupți? Unde ai căzut?
-Nu am cazut bunico...asa sunt ei.
-Si ce e cu bluza asta? Ti-a intrat la apă sau nu ai avut bani de mai mult material?
-Nu bunico...din nou,asa e bluza.
Nu cred ca a fost o alegere prea înțeleaptă să mă îmbrac cum mă îmbrac eu de obicei şi în prezența bunicii. Aveam blugi negri rupti si un top tot negru cu o pereche de bocanci de aceeași culoare ca restul ținutei mele.
-Ce e cu dopurile alea din urechile tale?
-Sunt casti bunico,cu ele asculta muzica.
-Muzica populara ? Am şi eu din aia pe un disc dacă vrei.
-Nu,nu muzica populara. Am zis stramband din nas. Eu ascult în mare muzică rock sau rap.
Bunica se uita la mine şi pot să pariez că voia să întrebe ce e aia dar si-a abținut întrebarea catre mine şi i-a adresat alta mamei.
-Cât timp va sta Kassandra la mine?
-Trei săptămâni. Zise mama în timp ce invartea plictisită cheile de la masină pe deget.
-Nu stiu daca pot face ce nu ai facut tu 16 ani în trei săptămâni dar oricum mă bucur că ai adus-o.

A zis bunica şi i-a dat un zâmbet care o anunta pe mama ca poate pleca şi eu fierbeam de nervi. Am zis bine că săptămânile astea vor fi un iad pentru mine. Mama îmi scoase bagajul din maşină şi pleca. Bunica mă trase după ea spre casă unde l-am zărit pe bunicul încercând să repare ceva ce părea un radio antic.
-Bunico...tu ai internet aici,nu?
-Inter ce?
-Deci nu...voi ce faceți pe aici când vă plictisiți ?
-Ohh scumpo tu chiar crezi ca avem timp să ne plictisim pe aici. Rase bunica.-Tu poți iesi afara după ce îți despachetezi bagajul,mai sunt câțiva copii de varsta ta pe aici.
Am facut asa cum a zis bunica. Preferam să ies afara decat să îi explic ei ce e aia internet sau de ce telefonul meu nu are butoane.

Am inceput să mă plimb pe toate aleile tot cu castile şi gândindu-mă cum să supraviețuiesc aici timp de trei săptămâni. Afara se întunecate deja dar nu prea îmi pasă,nu mi-era frică. Mi-am scos castile şi m-am pus jos pe trotuar în fața unei case bucurându-mă de liniște. Am închis ochii pentru câteva secunde încercând să îmi eliberez mintea când o voce a spart linistea serii şi m-a facut să tresar. Era un băiat nu foarte înalt de statura, şaten. Nu imi dau seama daca avea ochii verzi sau albastri din cauza întunericului. Purta ochelari şi îmbrăcat simplu,intr-un tricou albastru şi o pereche de pantaloni la fel ca tricoul. Avea o punga neagră în mână şi se îndrepta spre cosul de gunoi de langa mine. Se pare ca l-a trimis maica'sa ducă gunoiul.
-Hei...esti bine? Te-ai pierdut?
Am râs încet şi după i-am răspuns.
-Ti se pare ție că m-am pierdut? Am zis ridicându-mă. Eram cu câțiva centimetri mai înaltă ca el ceea ce se datora probabil bocancilor mei.-Şi apropo,nu ti-a zis mămica că nu e bine să vorbesti cu străinii?
El a rămas nemișcat lângă mine. Mă privea ca pe un exercițiu complicat pe care încerca să îl rezolve dar îi scapa ceva.
-De ce te uiți aşa la mine? Tu n-ai treaba? Am zis şi m-am întors să merg spre casa bunicii dar vocea lui m-a facut să mă întorc.
-Esti nouă în oras ? Cum te numești?
-Nu,nu sunt. Am zis simplu evitând a doua întrebare dar el insistă.
-Eu sunt Jake. Tu ?
-Kassandra. Zic simplu si plec,el ne mai zicand nimic.

Când am ajuns în sfarsit acasă la bunica era ora unsprezece jumate. Credeam şi speram că ea doarme la ora asta dar din nefericire pentru mine mă astepta la usă.
-Kassandra Roberts, unde ai fost până acum? Ne-am facut griji pentru tine! Cu cine ai fost?
Urăsc să mă chestioneze cineva dar mi-am amintit de băiatul ala. Nu părea genul care sa fie rebel. Pare genul de tocilar care nu iese din casă decât să ducă gunoiul,de altfel ca acum aşa că m-am gândit ca poate scap daca zic ca am fost cu el.
-Mi-am facut un nou prieten, Jake
Şi părinții lui m-au invitat la cină.
Bunică se uita la mine şi parea că încearcă să îsi dea seama despre cine vorbesc.
-Ai fost la familia Green?
-Da. Am zis nesigură, nu stiam daca asta era numele de familie al băiatului sau nu pentru ca nu l-am întrebat.
-Sa zicem ca ai scapat pentru că trebuie să mergi la culcare asa ca mai vorbim maine dimineață. Da-mi telefonul tău ca sa ma asigur ca dormi.
-Ce?!?
-Cum ai auzit,da-mi-l acum si o sa ti-l dau maine sau ti-l iau eu acum si o sa il primesti peste 3 săptămâni. I-am dat cea mai urâtă incruntatura a mea şi am plecat în camera mea pentru urmatoarele 3 săptămâni. Surprinzător e ca am adormit imediat ce am pus capul pe perna.

Hey lume! Dap, mor daca nu scriu la 2 cărți şi am început colaborarea asta cu Tyo_StyPayHorLikSon . Primul capitol **asta** este scris de mine,sper să vă placă această carte, chiar dacă eu personal nu am cine stie ce talent la scris :)) lectură plăcută în continuare!