Dragoste de-o vară

Capitolul 4

Ma schimb repede si ies din casă cand simt telefonul vibrand. Grozav! Fix acum s-a gasit sa ii pese cuiva de mine. Era un numar necunoscut. Probabil este Jake, care e ingrijorat ca nu am ajuns. Ce tot vorbesc aici, de ce ar fi el ingrijorat. Răspund, negandindu-ma si la alte persoane ce ar putea fi.
-Jake, acum am plecat de acasa, vin spre tine.
-Poftim? Cine e Jake?
Vocea lui Will ma facu sa scap telefonul. Rahat... Asta imi mai trebuie, sa imi mai sparg si telefonul.
-La dracu! injur, in timp ce ma aplec dupa telefon.
-Kass? Esti bine? vocea lui Will imi aminti ca el inca era la telefon, care, spre fericirea mea, nu s-a spart.
-Ce iti pasa? Si chiar, de ce m-ai sunat? Deja te-a parasit Taylor? Nu ar fi de mirare sa isi fi luat talpasita cand a vazut ce magar are langa ea, ii scuip cuvintele cu multa ura.
-Uite, stiu ca am facut o greseala. Una mare! Te rog, iarta-ma.
-Sigur... Stai sa ma incalt. Frate, tu te auzi?! Stii ceva, ma grabesc si nu am timp de risipit pe fraieri.
-Deja ai intalnire? Cat de josnic.
-Poftim?! Cum indraznesti? Nu eu sunt cea care dupa 2 zile de la plecarea mea, este cu alta persoana, cand noi inca eram impreuna! Tu imediat m-ai inlocuit cu o tarfa, pe cand eu ma duc sa ma intalnesc cu un ratat mai mare ca tine ca si PRIETENI, pentru ca ma obliga bunicii. Chiar crezi ca as putea trece asa repede peste? Sa dau uitarii tot? Si sa te mai si insel cu un tocilar lingusitor, pe care bunica l-ar lua oricand ca si nepot in locul meu pentru ca este  ,,copilul model"? Stii ceva, esti chiar un idiot. Sa te duci dracu cu tot cu tarfa ta! A, si ia-o si pe cealalta cu voi!
-Adica pe Julie? intrebarea lui facandu-ma sa realizez ca pe el nu il prea interesa ce am spus eu pana acum, nervii cuprinzandu-ma si mai mult.
-Da! spun, apoi inchid, lacrimile aparand pe obrajii mei.

Un tusit din spatele meu ma facu sa tresar. O, nu. Tu lipseai...
-Un ratat? Tocilar lingusitor? ,,Copil model"? zice, mimand cu degetele in aer ghilimele.
Doamne, plange!
-Uite, ce am zis, a fost spus la nervi. Si pana la urma, ce iti pasa tie? De abia ne cunoastem. Nu e ca si cum ne stim de o viata, iar toate astea au venit de la cineva drag, zic dandu-mi ochii peste cap.
-Nu, dar am si eu sentimente. Tii minte cum te-ai suparat cand te-am facut idioata? zice, eu gandindu-ma imediat cat de prost ma simtisem.
-Nu era din cauza persoanei de la care venise...ci simplul fapt ca venise de undeva... Zic cu voce joasa.
-Exact. Stii ceva? Nu mai esti ,,obligata" sa te vezi cu un ratat ca mine. O sa le spun bunicilor tai ca m-am simtit rau si ti-am trimis mesaj sa nu mai vii. Iar apoi voi mai vedea ce scuze gasesc, spune, dupa intorcandu-se pe calcaie, eu luand-o la fuga spre casa.

Ma rog ca bunicii sa nu fi ajuns, iar dorinta imi este indeplinita. Singurul lucru bun intamplat pe ziua de azi. Ma duc in camera mea si ma imbrac in pijamale. Singurul lucru care vreau sa il fac in momentul acesta este sa mananc dulciuri si sa ma uit la filme de animatie, pentru a ma mai inveseli.
Fug in bucatarie la rezerva mea de dulciuri luata la venirea mea aici, gandindu-ma ca bunica nu prea tine multe dulciuri in casa. Aud usa deschizandu-se, pe ea intrand bunicii mei fericiti. Macar ei sa zambeasca azi.
Vazandu-ma atat de demoralizata, dupa plecarea bunicului in gradina, bunica imi face semn sa ma asez pe scaun.
-Scumpo, ce este cu tine?
-N-nimic bunico, su-sunt bine... balbaiala mea nu ma prea ajuta in momentul acesta.
-M-a sunat mama ta... A zis ca vrei sa pleci. E adevarat? zambetul ei disparu, tristetea facandu-si loc pe chipul ei.
-Wow, s-a deranjat din vacanta ei sa te sune ca sa iti spuna ca vreau sa plec? Incredibil! Merita un premiu! ironia din cuvintele mele, facand-o pe bunica sa mai vrea sa spuna ceva, insa eu intrerupand-o.
Uite, bunico... Am avut o zi grea azi. Prietena mea m-a sunat sa imi spuna ca iubitul meu e cu altcineva, apoi spunandu-mi indirect ca nu mai putem fi prietene, parintii mei au plecat într-o vacanta fara mine, iubitul meu, scuze... Fostul meu iubit sunandu-ma si acuzandu-ma ca ies cu altcineva, iar apoi... Apoi... Am avut si o durere de cap insuportabila, zic evitand partea cu Jake. Iar acum, as vrea doar sa ma relaxez putin, zic plecand spre camera mea.

Uitand de dulciurile mele, ma intorc, o surpriza asteptandu-ma jos. Jake era in tocul usii discutand cu bunica. Cand ma vazu, Jake veni spre mine, luandu-ma in brate, bunica disparand din raza mea vizuala.
-Imi pare rau! Nu am vrut sa te fac idioata.
Ok... Eu nu mai inteleg nimic. Ce e cu pustiul asta? Pe bune? Treci peste! Nu e ca si cand suntem prieteni de o viata, ne cunoastem de doua zile.
Cand voiam sa ii spun cateva cuvinte, am realizat ca el era portita mea de scapare.

Poate daca voi sta pe langa el, bunicii vor crede ca m-am cumintit si ii vor spune mamei, astfel eu plecand mai repede acasa.
Imi infasor si eu bratele dupa gatul sau, auzindu-l expirând usurat. Chiar nu inteleg unele persoane. Ori sunt eu prea ciudata, ori ei sunt.
-Uite, zic desprinzandu-ma din imbratisare, amandoi am facut greseli. Chiar cred ca esti un tip de treaba, asa ca... Hai sa o luam de la inceput. Kassandra! spun intinzand mana.
-Jake, chicoteşte, apoi dand mana cu mine.

Tocilarul a picat in plasa. Dar nu stiu daca e bine ceea ce fac. Ma simt cam prost sa ma joc cu sentimentele lui.
Pe cine pacalesc, nu imi pasa nici de el, nici de sentimentele sale. Acum ii inteleg pe restul de ce ranesc oamenii... Se simte asa de bine!

#Tyo_StyPayHorLikSon
Imi pare atat de rau ca a durat asa mult sa scriu acest capitol. Dar mna...

SCOALA!

Ce parere aveti despre planul lui Kass? Oare va functiona? Iar sentimentele lui Jake? Ce se va intampla cu ele?

Nu uitati sa ne oferiti o steluta pentru imbogatirea cerului nostru si un comentariu sa va aflam parerile. 

Pupicei, zaharei!