Povestea unui demon

Demon

Sunt acasa,acolo unde ani la rind am visat sa ajung,deja de citeva ore tot vorbesc cu misteriosul demon care ma tot numeste fiica.De atitea ori l-am intrebat cine este,insa inzadar,nu primesc niciun raspuns...

-De ce nu vrei sa-mi zici cine esti cu adevarat?

-Daca ti-as zice,m-ai crede?

-Si daca inti zic ca nu voi crede,imi vei zice?

-Vei  afla totul,la timpul potrivit,nici mai devreme nici mai tirziu,doar te rog un singur lucru,sa ai incredere in mine,caci inafara de mine nimeni nu te va putea ajuta aici jos...

Cum adica inafara de el nimeni nu ma va putea ajuta aici jos?Nu inteleg despre ce tot vorbeste,si cum poate el sa ma ajute cu ceva? Curiozitatea nu ma lasa in pace,ceea ce imi doresc este sa primesc raspuns la intrebarile mele.

-De ce tot imi zici ca sunt fiica ta?

-Pentru ca esti fiica mea,de ce te-as minti?

-Si totusi am auzit ca eu cindva un inger am fost si din cauza lui Lucifer am decazut,cum poti tu fiind demon sa fii tatal unui inger?

-Stii cindva si eu am fost un inger,foarte puternic eram, inafara de tine mai am un fiu mai mare iar tu erai fiica cea mai mica pe care o iubeam si o iubesc in continuare.Din cauza unui pacat am fost izgonitt din ceruri,au trecut mii de ani iar eu nu puteam sa traiesc fara fiica mea mai mica pe care o iubeam mai mult decit pe viata mea asa ca am hoarit sa o fac sa decada si ea ca si mine,nu-i doream raul, doream doar sa o am linga mine,fara fiica mea nu puteam  trai linistit,dupa ce ai decazut in fiecare zi ma simteam implinit si ma simteam bine.

-Daca ma iubesti atit de mult precum zici,de ce cind m-au omorit nu ai facut nimic?De ce nu l-ai oprit pe acela care ti-a omorit fiica?

Aceste cuvinte mi-au iesit din gura fara a ma gindi la cele spuse ,privesc demonul din fata mea si vad o urma de tristete pe chipul sau,imi pare rau ca i-am provocat  durere,insa curiozitatea tot ma framinta pe interior asa ca am hotarit sa ascult raspunsul care acesta mi-l va da.

-Eu nu am putut sa te apar...Eu nu am stiut ca ai fost omorita,am aflat de asta doar peste citeva zile,de atunci nu am trait linistit.De atunci am intrat in cel mai mare intuneric,in care inca nimeni nu a putut sa intre,eram rau si rece,traiam doar cu intunericul si dorinta de razbunare...

-Tu ma iubesti?

-Mai mult ca pe orice...

-Cum?Doar demonii nu pot iubi,am citit foarte multe carti toate zic acelasi lucru,demonii sunt creaturi intunecate care nu iubesc ei nu pot iubi,cum tu ma poti iubi pe mine?

-Acestea sunt doar niste legende inventate,nu-i adevarat acest lucru.Si demonii ca si ingerii pot iubi,doar ca numai intre ei poate exista dragoste, acesta este blestemul nostru nu putem face nimic cu asta.

Aceste cuvinte m-au blocat,nu mai stiam ce sa zic sau ce sa gindesc,ma simt pentru prima oara iubita,cu adevarat iubita,ma simt bine chiar foare.Pierduta in lumea gindurilor nici nu am observat ca barbatul cu care am purtat o discutie s-a sculat de linga mine eu privind-ul putin trista,imi parea rau pentru faptul  ca i-am dat niste intrebari care posibil i-au provocat durere.Acesta ma cuprinse strins de parca astepta asta de mii de ani,se indreapta catre usa nemaizicind nimic,la un moment dat s-a intors si mi-a zis cuvintele la care nici nu m-am asteptat...

-Eu sunt Lucifer...