Am devenit ce n-am crezut ca voi devenit vreo data
Mai rece ca gheata,
Mai singura ca un copil orfan...
Ma gindesc pe cine fac eu fericit?
Cine zimbeste la gindul ca eu exist ?
Nimeni...!Nimeni nu-i in teresat de mine...
E ca si cum as fi disparut demul,
Pentru toti sunt amintire..
Ma simt de parca sunt singura-n lume
Sunt singura prin-tr-atitea oameni,
Exact ca-ntr-un pustiu
Nu-i nimeni cu cine sa vorvesc...
Nu-i nimeni cine sa ma asculte...
Strig, strig poate vine cineva din departare,
Dar nu... privesc in jur, e totul pustiu.
Cad la pamint nu-i nimeni alaturi,
Nu-i nimeni sa-mi spuna : Nimic nu e tirziu...
Ramasa cu gindul ca lor nu le pasa,
Ma ridic incet de la pamint....
Si-as vrea sa zbor,sa zbor departe,
Dar nu mai pot...nu mai am aripi,
Mi le-au taiat demult cu nepasarea lor !
Ramasa ca floare intre spini,
Ca un pui de lup abandonat de haita
Privesc cum noapte cade peste to in jur,
Privesc cum cade peste mine-ndurerata...
Si iar astept,astept s-apara-un chip,
Un suflet mic
O persoana care sa m-asculte,
S-mi dae un sfat,sa ma alinte
Dar iarasi...in zadar astept...
Caci stiu ca nimeni n-o sa vina din senin...
Dar tot astept si zi si noapte...!
