Destinul ( Vol. 1)

1.Viata Pierdută

Kensi P.O.V
O zi în care mă pierd in zecile și zecile de versuri pe care le tot compun de fiecare data când nu sunt în stare nici măcar să mai vărs lacrimi pentru ca nici măcar nu le mai am. Am plâns prea mult dar totusi ... în zadar!

Ca de obicei tata probabil plănuiește cum sa scape de mine de data asta.  Mda...  din cate se pare nu prea sunt fica lui preferata , chiar dacă după ce a apărut dintr-o data în viata mea eu am acceptat propunerea lui de a locui împreună după moartea mamei mele, iar apoi a încercat,  sa scape de mine de nenumărate ori...

Dar am înghițit asta pana la un anumit punct.  Nu ma poate alunga din casa mea și a mamei mele,  nu are nici un drept.

Îmi repet în minte ceea ce ar trebui sa ii spun în timp se cobor scările și în același timp inghitind de nenumărate ori în sec. Dintr-o data jos iese pe ușă o silueta feminina,  îmbrăcată cu o rochie sau un tricou după părerea mea roz ca o adevărată târfă. 

Din bucătărie iese tata cu o tava de mâncare în mână,  mergând cu pași leneși spre sufragerie,  atentia îi este captată de mine câteva secunde dar apoi își continua treaba.  Eu decid sa îmi pun planul în aplicare,  încercând să fac măcar jumătate din ceea ce mi-am propus.

- Tata trebuie sa vorbim!  îi spun pe un ton ferm acest lucru, clar deja regret chestia asta.

- Despre?!  îmi răspunde el pe un ton care nu exprima absolut nimic.

- Despre faptul ca Tu. Nu. Mai. Pot. Sa. Stai. În. Casa. Asta. îi spun eu pe un ton răspicat făcând deja o rugăciune în gândul meu la Dumnezeu să aibe mila de mine.

- Cred ca încurci rolurile!  îmi spune el pe un ton deja amuzat de conversația asta.

- De fapt teoretic vorbind am 18 ani deci am orice drept asupra casei ăsteia,  iar eu mam saturat sa îți fiu o sclava în casa asta. Ușă e acolo în caz că nu mai ști!  îi spun eu devenind din ce în ce mai nervoasa aratandu-i la ultima parte cu degetul spre ușă.  Clar sunt o tembela

- Oh serios?  îmi spune el lăsând tava cu mâncare pe o masa.

- Da serios ! îi spun de data asta eu fiind ceea care vorbea mai tare ca el.

- Ok,  tu ai vrut-o ! spune afișând un rânjet pe buze pe care pe mine una îmi provoca o scârbă imensa fata de el.

Ma lasă intr-o ceata imensa datorita vorbelor lui,  el urcând sus la etaj pentru a face Doamne știe ce.  Deci clarificam ori am făcut un rahat în care o sa regret 100% , ori a fost mai ușor decât am sperat. Ok,  deci cred ca o sa merg pe prima varianta.

Îl văd coborând pe scări cu o curea în mână,  uitandu-se la mine cu un rânjet malefic pe fata lui. 

Se apropie din ce în ce mai mult pana ajungem la o distanta de 4cm în fata noastră. Dintr-o data el începe a spune :

- Da-ti tricoul jos! spune ranjetul fiind înlocuit de o voce extrem de dură.  Ce Dumnezeu a zis sa fac?  Nu,  nu...  Asta clar nu se termina bine

- Ce?  Ești nebun?  De ce as face asta?  îl întreb abia acum procesand ce tocmai a spus.

Fără a mai spune nimic el se apropie de mine și plin de ură ridicând tricoul după mine , eu rămânând doar în sutienul meu negru,  el arunca tricoul pe jos în silă...  Se apropie din nou de mine și mă întoarce cu spatele la el,  apucând cureaua în mână începe să mă bată cu (,) cureaua din piele.

Ustura al naibii de tare el aruncând-o cu multa putere pe spatele meu,  scrâșnind de mii de ori din dinți. Fără nici o mișcare de Inima el nu înceta să se oprească din a îmi aplica "o pedeapsa" din cauza faptului ca am greșit.

În cele din urmă arunca cureaua din mana și încerca să mă întorcă cu fata la el ceea ce a și reușit cat a-i clipi din ochii.  El se uita la mi e cu o urma de dispreț în privirea sa.

La un moment dat una din mâinile lui se așează pe fermoarul pantalonilor mei,  fapt care m-a face sa tresar speriata.  În următoarea clipa ma trezesc goala fără pantaloni sau chiloții pe mine,  atunci îmi dau seama ceea ce are de gând să facă și din nou suspin socata și îi spun omului pe care l-am considerat tata. 

- Te rog,  te implor,  fac orice dar te rog nu îmi face asta ... spun eu începând ca lacrimile să mi se scurgă pe fata ca un râu , el deloc surprins de reacția mea începând să râdă .

- Nu prea cred!  Spune el ranjind din nou.

Fără ca măcar să fiu conștientă de asta începe a intra în mine puternic eu scoțând un mic tipat dar multe lacrimi.  În tot acest timp încercăm să mă apăr tipand s-au dând cu pumnii în pieptul lui dar...  în zadar...  El începu să să intre în mine din ce în ce mai rapid și puternic astfel eu provocând uneori mici tipete de durere.  Mișcările lui erau combinate intr-un du-te-vino extrem de rapid, în acest timp eu tot ce făceam e sa vărs lacrimi de durere din cauza a ceea ce s-a întamplat și din cauza durerii din mine.  În tot acest timp el scotea gemete de placere și deseori ieșea din mine și intră din nou cu o mare repeziciune dar pentru mine nu era decât o durere și mai mare care provoca și mai multe lacrimi și regrete din cauza acelui plan tâmpit.

La un moment dat s-a hotărât să iasă din mine mândru de capodopera care o făcuse și de faptul ca el a fost cel care m-a dezvirginat...  De abia acum reușesc să îl privesc în ochii și acum observ ca era transpirat leoarca ...

Tot ce face e să mă ridice de jos și să mă i-a în brate în stil de mireasa și în scârbă de asemenea,  urcandu-ma în cameră mea și incuiindu-ma acolo.

Tot ce a fost sa fac a fost sa ma gândesc la viata mea...  E o viata pierduta...  O urăsc!  Ma urăsc pe mine...  Cum de am putut sa nu fac mai mult ? Nu a fost suficient doar faptul de a tipa la el și a da cu pumni în el...  Trebuia sa fac mai mult...

Sunt un suflet pierdut fără vreo speranță. 

Dar nu pot sa mai stau aici...  Dacă va mai face asta o data?  Nu pot permite asta. Încerc să mă ridic de pe jos,  încercând să intru în duș și să spăl noroiul în care m-am împotmolit.

Pornesc jetul cu apa calda care începe a îmi curge pe umerii care sunt foarte încordat și la fel și tot corpul...  În tot acest timpa gândeam la un singur lucru,  de acum ncolo voi avea o viata pierduta fără speranță...

Ies din duș încercând să fiu cât mai rapidă pentru ca tata sa nu ma prindă ca fac asta... 

Îmi iau o pereche de blugi negri tăiati în genunchi și un tricou de aceeași culoare cu imprimeuri rock.  La par aleg sa îmi fac o coada de cal , fără prea mult efort. Îmi iau geaca mea preferata din piele de culoare neagra și rucsacul meu negru din piele în care aleg să îmi pun doar un pix,  caietul meu de poezii , portofelul,  încărcătorul și căștile și bineînțeles Telefonul.
Aleg sa îmi iau o pereche de tenesii negrii iar apoi încerc să mă gândesc cum as putea sa ies din casa .

Deodată o idee strălucită îmi vine in minte!  Iau vaza mea de culoare albastru deschis în mână arunc rapid florile din ea și arunc cu ea spre geam,  unde geamul meu se face mii de bucatele de cioburi împreună cu vaza mea,  evident. 

Încerc să evit cioburile după jos și să nu ma tai la mana și mă strecor pe geam ca un copil care a făcut o greșeală imensa și se ascunde de părintii lui pentru a nu fi pedepsit dar la mine situația e complet diferita.

În final ies pe geam și încep să alerg spre stradă unde ma așteaptă un taxi.  Urc grăbită în el,  și îl rog să mă ducă la aeroport.

În tot acest timp ma gândeam la ceea ce s-a întamplat...  Nu trebuia sa îl las sa facă asta trebuia sa ma chinui mai mult,  sa încerc să îl dobor.  Poate,  poate intr-un final as fi reușit să fac asta.

Dar gata de acum în colo am sa încerc să îmi fac propria viata fără el în ea.
Chiar dacă viata mea e una lipsită de sens după ceea ce s-a întamplat  astăzi voi încerca să duc una cât de cât normala !