PROLOG
-Stai, stai! Cum adică te desparţi de mine?
Nu îmi mai puteam menţine tonul vocii la un nivel normal şi am început să urlu iar la câteva minute şi-au făcut apariţia şi lacrimile. 8 luni de relaţie şi totul se sfârşeşte acum? Nu îmi vine să cred. Vreau ca totul să fie doar un coşmar şi să mă trezesc mai repede din el.
- Iubito, te implor nu plânge! Eu ... eu te iubesc! încearcă să mă ieie în braţe dar îl imping. Cum poate să se despartă de mine iar după să îmi spună că mă iubeşte? Cum?
- Atunci de ce vrei să ne despărţim? de data aceasta am folosit un ton mai calm dar am căzut pe podea. El a venit m-a luat în braţe, strâgându-mă cu putere.
- Distanţa ... eu mereu sunt plecat la şedinţe iar acasă stau foarte puţin şi când sunt liber ai cursuri. Iar pe lângă asta şi gelozia şi-a spus cuvântul. Nu suport să te văd în preajma altor bărbaţii. De faţă cu alte persoane reuşesc cu greu să mă controlez dar când suntem doar noi izbugneşte cearta. Mai bine terminăm aici şi totul o să rămâne doar o amintire frumoasă.
Nu îmi venea să cred ce aud. Doar nu a zis ce am auzit eu. E un prefăcut, cum să spună aşa ceva? M-am ridicat din braţele lui şi m-am îndepărtat. Nu puteam să am astfel de persoane în viaţa mea.
- Nu pot să cred! Eşti un laş! Alegi să pleci decât să lupţi! Eşti doar un laş! Ieşi afară în momentul acesta! Nu vreau să te mai văd niciodată, auzi? Niciodată!
Urlam din toţi plămâni la el, aveam şanse să rămân fără voce dar nu îmi păsa. Trebuia să ştie ce simt. Am mers şi am deschis uşa iar după l-am împis afară. Am auzit ultimile lui cuvinte " Ştiu că şi tu simţi asta, ştiu că îmi dai dreptate în adâncul sufletului tău. Te rog nu uita, o să te iubesc mereu frumoaso!". După asta am auzit paşi lui care se îndepărtau de uşă iar eu m-am îndreptat către bar. Am luat o sticlă de Tequila şi una de Jack Daniel's şi m-am aşezat pe canapeauna din living iar din când în când m-ai luam o gură de alcool.Mă usturau ochii dar continuam să plâng, nu mă puteam oprii. În minte îmi apăreau toate momentele frumoase petrecute împreună. El trebuia să rămână lăngă mine, nu să mă părăsească. Cel mai rău era faptul că avea dreptate. În ultima perioadă ne-am îndepărat din cauza distanţei iar scenele de gelozie erau din ce în ce mai dese. Dar asta nu îseamnă că, cuvintele lui nu au fost ca un cuţit în inimă, nu îseamnă că nu mă doare. Îl iubesc atât de mult ...
Într-un final am adormit pe canpea cu gândul la el şi sticlele goale. Machiajul îmi era întins pe faţa, murdărind canapeauna din piele albă dar nu îmi păsa, îl vroiam pe el lângă mine. Am de gând să îi respect decizia, nu îl voi căuta şi când îl văd o să mă prefac că nu îl cunosc. O să fim doar doi străini de acum încolo. Înainte să adorm mi-am făcut un jurământ : nu o să mai ies niciodată cu fotomodeli, actorii, fotbalişti, boxeri, muzicieni, cu nimeni care are câtuşi un pic de faimă şi cu atât mai puţin să mă îndrăgostesc. Vreau doar o persoană normală, simplă şi sinceră.
